Șarpele casei
Poezie de Marin Sorescu
5/5 (1 vot)
adaugă un comentariu
Șarpele casei
Venea din curte și intra într-o gaurăDin beciul casei.
Era un șarpe gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite șarpele, uite șarpele!
Si baba: Nu da în el,
Ca asta e șarpele casei.
Nu face nimic.
Deocamdată nu i-a făcut nimic.
Dar peste o jumătate de an, ori un an,
lar l-a văzut. Si l-a lovit c-o măciuca.
Se încolăcise pe ciomag și el a ridicat
Ciomagul în sus, și era să-i cadă în cap.
Se zvârcolea să moara.
Si la urmă i-a părut rău.
Da' ce s-a supărat mama când a aflat!
Si când ne-a ars, mai târziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai omorât șarpele casei..."
Poezie de Marin Sorescu.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=