Pictura cu crin

Pictura cu crin

Și aș dori să te păstrez
În clipa aceasta de strălucire
Ca pe-o floare, care se dăruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sânt sfântul!
Dar îmi place imaginea si o păstrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna și viața noastră!
Ca un film de desene-animate,
Făcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Și toate aceste întâmplări
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, până la urmă,
Suntem tentați să le credem chiar fericite?
Sânt însăși viața noastră cu gust amar
Care tânjește după o lacrima de căință,
Ca să-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbră prin toate aceste încăperi
Ale castelului tău
(Nu din Spania, desigur!)
Și nu te-a înținat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusețea ta știe să se apere
Și chiar dacă nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineața.

Azi-noapte am fost mai epici -
Și cuvintele tale
Le-am văzut strecurându-se
Prin fereastra întredeschisă,
Prefăcându-se în fulgi,
Pentru neîntinarea orașului.