Adam

Adam

Cu toate ca se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru ca nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut aceasta minune
Încât chiar în clipa aceea
Și-a pipăit coasta imediat următoare,
Simțindu-și degetele frumos fulgerate
De niște sâni tari și coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Eva răsărise în fața lui.
Tocmai își scosese oglinjoara
Și se ruja pe buze.
"Asta e viața!" - a oftat Adam
Și-a mai creat încă una.
Și tot așa, de câte ori Eva oficiala
Se întorcea cu spatele
Sau pleca la piață după aur, smirnă și tămâie
Adam scotea la lumina o noua cadână
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creație deșanțată a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeiește
Și l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.