Odă la steaua Limbii Pelasge - Valahe

Odă la steaua Limbii Pelasge - Valahe

Limbă Pelasgă, Sfinx din Carpaţi,
născătoare eternă luminii de fraţi,
roind printre nouri, lucind sub păduri,
bezna stufoasă ne-o-nflorişi în răsuri !

Limbă Valahă, steauă-n Carpaţi,
ne-ai tot dus în lumină din taţi-împăraţi ‒
şi-n partea de inimă-Don-Ares-tot-sfânt,
columnă de munte ne-ai făcut şi cuvânt ;

şi matca, de nuntă, îmbobocit-ai frumos,
la curcubeul ce flutură-n cerul de os,
lăstărindu-l zilnic în miresme şi-n zei,
cu-a laptelui spumă, cu-argele de miei...

Limbă Pelasgă, Sfinx din Carpaţi,
ne-ai strâns între raze ca mama pe fraţi ;
pustiuri de hoarde printre noi au trecut :
ne-nvinşi, ne-ntremaşi sub al soarelui scut ‒

scut care are-n Alba Iulia casă
şi Mihaiul-Viteaz ‒ lumânare la masă ‒,
El, flacără sacră, în boltă semeţ,
din Tisa la Nistru, sub cer-Voroneţ :

chiar dacă imperii tăiară zarea la Prut,
Mihaiul-Viteaz e-n toţi renăscut...!

Limbă Pelasgă, stea-n Vârful cu Dor,
nuntitu-ne-ai sorii în val-Tricolor,
Limbă Valahă, fagure de miere,
lamură-flamură, eternă-nviere...!