de fotoni de-april, Iubito, parcă ninge inocent, foşnitor,
şi răsună corala din frunze maronii de la imperialii
platani seculari, peste acei pribegiţi pinguini aurii,
de margine de-azuriu havuz, ori peste lungi, interogative
gâturi de lebede cu portocalii stele-aprinse-n pliscuri... !
Şi parcă simt acele molecule de-ozon, Iubito,
cum se-nmiresmează printre-ale noastre hematii
emoţionate şi tot mai rubinii, cum se spaţializează
între coloanele de marmură ale unui altfel de răsărit,
la peristylium – ca şi cum, pe registre mov, casa-ne nouă
ar cunoaşte o iarnă mai deasă şi un aburariu de diamant,
în cuprinzătorul flux spumos-lăptos al întregii galaxii... !
Şi parcă nu ştiu cum, pentru noua noastră casă-diamant,
de-acum, rogu-te, Iubito, rugu-te, să nu mă mai muşti
de Steaua Polară, să nu-mi grăieşti oriental, în limba
cobrei-maharajah, să nu mai rupi cu mărgăritare-dinţi
constelaţia Lyrei mele : sărută-mă doar în firea bucuriei,
în geometria fulgului tău dintre fotonii de-april... !
Poemul În firea bucuriei, în geometria fulgului tău..., de Ion Pachia-Tatomirescu (în tălmăcirea anglistei Gabriela Pachia sub titlul In the Nature of Joy, in the Geometry of Your Snowflake...), a fost publicat mai întâi în revista „Poezia“ (ISSN 1582-0890, Iaşi; director fondator: Cassian Maria Spiridon), anul al XXI-lea, nr. 1 (75), primăvară, 2016, pp. 105 ‒ 106, apoi, în volumul lui Ion Pachia-Tatomirescu, De-a fotonii, Editura Waldpress (ISBN 978-606-614-169-7), 2017, p. 128.