În firea bucuriei, în geometria fulgului tău...
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre Bucurie, Inocență, Acasă, Casă, Sărut, Limbă, Lacrimi, Poezie, Bunul Simț, Simț
În firea bucuriei, în geometria fulgului tău...
Parcă-i un balet cu mirese-cireşi-înfloriţi în adiere
de fotoni de-april, Iubito, parcă ninge inocent, foşnitor,
şi răsună corala din frunze maronii de la imperialii
platani seculari, peste acei pribegiţi pinguini aurii,
de margine de-azuriu havuz, ori peste lungi, interogative
gâturi de lebede cu portocalii stele-aprinse-n pliscuri... !
Şi parcă simt acele molecule de-ozon, Iubito,
cum se-nmiresmează printre-ale noastre hematii
emoţionate şi tot mai rubinii, cum se spaţializează
între coloanele de marmură ale unui altfel de răsărit,
la peristylium – ca şi cum, pe registre mov, casa-ne nouă
ar cunoaşte o iarnă mai deasă şi un aburariu de diamant,
în cuprinzătorul flux spumos-lăptos al întregii galaxii... !
Şi parcă nu ştiu cum, pentru noua noastră casă-diamant,
de-acum, rogu-te, Iubito, rugu-te, să nu mă mai muşti
de Steaua Polară, să nu-mi grăieşti oriental, în limba
cobrei-maharajah, să nu mai rupi cu mărgăritare-dinţi
constelaţia Lyrei mele : sărută-mă doar în firea bucuriei,
în geometria fulgului tău dintre fotonii de-april... ! Poezie şi lacrimi
Data scrierii: 01 feb 2010
Poezie de Ion Pachia-Tatomirescu despre bucurie, inocență, acasă, casă, sărut, limbă, lacrimi, poezie, bunul simț, simț.
1 februarie 2010
Perioada de viaţă: 1947
