Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie !
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși se lasă !
La sate, vremea-i argăsită,
C-o ploaie rece și măruntă,
Oriunde-i plita înroșită,
Se-adună, cântece de nuntă !
Orașe-n straie visătoare,
Plouate, par niște prințese,
Ce străvezii, de-a lor candoare,
Îmbracă văluri de mirese !
Și ploaie sună ca-n romanțe,
Și norii cern, în zări albastre,
Reânfloresc, duioase stanțe,
Din Mai-ul Tinereții noastre !