Noiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeCine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeÎn sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmice secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să curgă-n vremea mea iubirii,
Cu forme-n cântec...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeAm închis regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că ridic staui ecvestre.
Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Căci iubirilor urmam,
Dor, împătimindu-mi firea.
Au rămas într-un album,
Fete...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeLas ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri de pădure,
Gândurile prind conture,
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, parcă îi cheamă.
În tăcerile de sară,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeVine iarna, timpurie,
Cu eterna-i cărunție.
Unde ești, copilărie?
Dor de viață, bucurie?
Unde ești tu, bărbăție?
Brațe, minte, poeezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,
Zboară șir,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeSlăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre vremeLas ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri, de pădure,
Gândurile, prind conture.
Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, nu mi-i mai cheamă.
În tăcerile de...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeVine..., iarna timpurie,
Cu eterna-i, cărunție,
Unde ești, copilărie,
Dor de viață, bucurie?
Unde ești, tu..., bărbăție,
Brațe, minte, poezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeSlăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre vremeO..., cum îți cade voalul, când treci pe lângă mine,
Deși..., tu, pari o Zână, cu bucle aurii,
Ce vine, surâzăndă..., din zările senine,
Ca dimineți de vară, pe raze..., argintii.
Divină plăsmuire, cu mers..., de căprioară,
Cu câtă...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeStă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
Poezie de Constantin Obadă despre vremeEterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeNu de multă vreme, încoace,
Unii... „ ce-au ” cu ținte-n straie,
Joacă bărbi, s-admire... „ moace ”,
Filosofi, cu gânduri paie.
Mintea lor..., o fantezie,
Gusturi, aburi de cognac,
Gălăgioși..., o berărie,
Harnici..., à la......
Poezie de Constantin Obadă despre vremeE toamnă tristă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strat de frunze ruginiu,
Aleargă dorul vieții, viu,
Plouat, cu raze de amor,
El vede vremea..., fără nor.
E toamnă,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeMări de suflete-n furtună,
Nostalgii, de țări adună,
Mii de doruri înspumate,
Duc, corăbii fulgerate.
Din cupola de cerneală,
Nici o stea, în nici o cală,
Noaptea urlă, hăituită,
De o vreme iezuită.
În vâltoarea, fără...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeDacă..., azi, cutezătorii,
Vibrând tainele candorii,
Roiesc galaxii, imperii,
De ce n-ar roi vederii,
Lungul șir de evoluții,
Care-au precedat maimuței,
Recreând, în artă era,
Când, cutremurată, Terra,
Slobozi, roind din mare,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeDin dumbrava vieții mele,
A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.
Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri, din iubire,
Fără nerv, la despărțire.
Omenoșii greieri, ies,...
Poezie de Constantin Obadă despre vreme
