Duios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeDeși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri gânduri clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de umilință,
Strămoșii cerc în lung de vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
În grai, și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeVeniți la noi din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem vrajba vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți la noi cu inima curată,
Căci noi cinstim pe toți cu omenie,
Cu vinuri vechi cu veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeÎn mine coc o epocă de piatră,
Cu jar vulcanic clocotit,
Un cânt nomad, bătut în joc de șatră,
În ritm fecund de stalactit.
În mine-un roi de gesturi tari asmuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Mereu alung uitarea de maimuță,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeDeși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri noi gândirii clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de ușurință,
Întreb stămoșii după vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
Și-n grai...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeAstmatic recompun conture,
Din vremea când eram flăcău,
Când fremătam ca o pădure,
Când eu eram stăpânul meu.
Vederea uită vechi conture,
Dar mintea sprintenă de Zeu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu....
Poezie de Constantin Obadă despre vremeArămind amurgul iară,
Vremea sună solitară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.
Foșnitoarele poiene,
Cată ochii cu sprâncene,
O cohortă de lumină,
Mă sărută când se-nclină.
Tot altarul de jăratec,
Piere...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeUnde-i vremea lumii care,
Flori purta în roza ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la buruian,
Radios, solemn, albastru,
Vede-n toți un nou Luchian.
Poezie de Constantin Obadă despre vremeVeniți la noi din depărtarea lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem vrajba vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți la noi cu inima curată,
Căci noi cinstim pe toți cu omenie,
Cu vinuri vechi cu veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeCine știe drumul lung către a fi?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine-mi leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează viața că nu-i moarte?
Cine știe poate findcă nu cunoaștem,
Ar fi mult mai...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeNinge din imperiul vremii,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge-n toamna anatemii,
Bucurie printre țarini.
Ninge lin din plin alene,
Clinchete de zarvă-n străzi,
Fulgi ușori clipind din gene,
Mâine vor fi toți zăpezi.
Strălucita...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeNinge din imperiul vremii,
Cel albit și fără margini,
Ninge-n toamna anatemii,
Primăveri să crească-n oameni.
Ninge armonii troiene,
Clinchete de zărvi în stradă,
Fulgi acum sclipind din gene,
Mâine-n zori vor fi zăpadă.
O...
Poezie de Constantin Obadă despre vremePlaneta noastră-i mamă bună,
Pe toți, la sânu-i ne adună,
Dar noi, cu coifuri de aramă,
O tot jignim, nu ținem seamă.
Dar ea sărmana, iubitoare,
Ca toate mamele sub soare,
Se lasă-mpunsă prin picioare,
Mai uită cum ne trecem vremea....
Poezie de Constantin Obadă despre vremeAdesea zicem repetând:
O..., Primăvară! Vină!
Când jocul vieții-n noi mustind,
E dornic de lumină.
Iar Primăvara, ascultând,
Chemării vremii noastre,
Apare-n clipe surâzând,
Uimind cu zări albastre.
Adesea zicem repetând,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeGraba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeAm lăsat regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că iau fete fără zestre.
Zestrea care o-ndrăgeam,
Nu era pecuniară,
Căci iubirile urmam,
Zi de zor în drum spre seară.
Au rămas într-un album,
Patimi...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeFirave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeGraba publicării,
Strică sarea mării,
Patosul furtunii,
Prea-l animă unii.
Vajnica furtună,
Prea multe adună,
Prea vrea să le spună,
Toate, într-o lună.
Aștept ceva poeme,
Noi pretinse-n vreme,
De drag publicării,...
Poezie de Constantin Obadă despre vremeTrec puntea stinselor suspine,
Arcată-n ere genuine,
Sub cerul ei vuiesc în ape,
Iubiri uitărilor aproape.
Iubiri târzii mai trag în valuri,
Zădărnicia unor maluri,
Sporite-acum inspiră milă,
Unde-i faimoasa lor idilă?
De...
Poezie de Constantin Obadă despre vreme
