Cel albit și fără margini,
Ninge-n toamna anatemii,
Primăveri să crească-n oameni.
Ninge armonii troiene,
Clinchete de zărvi în stradă,
Fulgi acum sclipind din gene,
Mâine-n zori vor fi zăpadă.
O zăpadă fină-n fire,
Strălucirea firii noastre,
Anul nou, ca o cinstire,
Vise noi ne iscă-n glastre.
Hai noroc prieteni vieții,
Să golim ce ne desparte,
Să cântăm câte poeții,
O cântare fără moarte.
Anul nou bate-n lumine,
Ca mirese-n dor iubirii,
Să trăiască cât îl ține,
Vremea-n cinstea omenirii.