Poezii de Constantin Obadă despre Moarte

109 poezii de Constantin Obadă despre moarte

Constantin Obadă Poet și actor român

Tu ești!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

Tu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!

Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!

25 apr 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Geneză!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Lanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.

Când era numai o spumă tot pământul ăsta...

25 aug 1953
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Cine știe? (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?

Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...

25 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Pe străzi, am înțeles mai bine!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Pe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!

Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...

22 dec 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

E..., doar una !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Anii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerabdarea..., tinereții.

Fluviul vieții, curge-n lume,
In noi albii, cu-alte nume,
numai Moartea..., căpcăuna,
Arz-o focul..., e, doar una!

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Alb de primăvară !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Eterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Ursita!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când am venit pe lume,
Măicuța..., anume,
Mi-a pus în copaie,
Buclucuri..., o droaie.
O tragică soartă,
Pe drumuri, de artă,
Aș fi ales..., cică, condeie,
Zicea așa..., biata femeie,
Blestemând o Zee.
Odată..., când eram mai...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Cibernetică !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

De când eram școlar,
am prins a stihui...,
gânduri,
Dar, niciodată,
n-am scris,
gândul pur.

Când îl citeam,
în ritmul slovelor,
părea..., un străin,
palid și rece,
frate..., vitreg,
gândului pur.

Dar...,
oameni...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Eu..., sunt !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Eu...,sunt stingerea eternă,
Mugur vin și toamnă plec,
După iarna grea, ori cârnă,
Bucurie, iar petrec.

Eu..., sunt setea de mișcare,
Nervul, pulberii stelare,
Lună - moarte - viață - soare,
Om etern, în calendare.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Amăgire !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Curgeți, valuri de lumină,
Peste oaze, omenești,
Poate, traiul, o să țină,
Tinereți, ca în povești.

Curgeți, valuri de lumină,
Pe destinul meu, pribeag,
Poate, doruri, fără vină,
Mă-ndrăgesc iarăși, cu drag.

Curgeți, valuri...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Moartea Toamnei !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Pe o ceață străvezie,
Pe lăicer, de brumă nouă,
A murit, Toamna, târzie,
Fără popi, fără prescură,

A murit..., în vrednicie,
Șlefuind livezi, la soare,
Și s-a stins, încet, din vie,
Lăsând doliu, până-n zare.

A murit..., Zâna...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Mai mor !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Mai mor..., copiii lumii, azi,
Pe continentele vecine,
Cum mor, pădurile de brazi,
În ritm, de gatere străine.

Mai mor..., atâtea doruri vii,
Speranțe-n tinere vlăstare,
Cum mor, adesea, ciocârlii,
Cu zborul, frânt, în aripioare....

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Iar când să zic...

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Din dorul vieții au crescut,
Speranțele, copile,
Dar, dorul vieții a trecut,
Viclean profet, prin zile.

Iar când să zic: mi se cuvin,
Dup-așteptări deșarte...
Mărinimosul meu destin,
Mă ferici..., cu moarte.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Preludii !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

O ceață densă, vineție,
Posacă, ca un biet arici,
Coboară, ca o erezie,
Din capul, unor venetici.

Pădurile, adânci, par moarte,
De jocul tulbur, delirant,
Când clipele, se sparg deșarte,
De steiuri sure, de versant....

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Eterna dedublare !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Duios, străbun părinte,
Pământul, în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri, din izvoare,
Din valuri sunătoare.

De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri.

Ci om, născut din stâncă,
În noi, spre fiecare,
Ești, ca...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Prin hogeagul vremii mele !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Prin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte, cad,
Ploi, mărunte, de surcele,
Mor, cu ifose de brad.

Rar, îmbată câte-o floare,
Cu aroma ei, simțiri,
Tot mai des, uită cărarea,
Pașii sfintelor iubiri.

Din hogeagul vremii...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Când lutul aleargă !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Când lutul tânăr, aleargă-n picior,
De mult e bătut, de alții cu dor,
Să sară sprinten, de-i joc arzător.

Necazuri, n-are! Dureri, nu-l cearcă!
Voios, își bate joc de vreo, Parcă,
Și trece senin, vâslind la o barcă!

Când soare...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Când au plecat băieții...

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Când au plecat băieții, să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine, pe la noi,
E drept, mustea în oameni, speranța de pitac,
Căci, veșnica nevoie, stă-n pluguri de sărac.

Dar, cei ce i-au mânat, departe de zurbavă,
Ideea de...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Port în mine sita !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Port in mine, sita lumii, mereu nouă,
Care cerne, neguri, din sclipiri de rouă,
Port nădejdea vremii, către alte stele,
Strecurată-n spuza, cântecelor mele!

Port în mine, sita dragostei curate,
Care cerne vrajba, vechilor păcate,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Anul nou 1971!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Ninge din nemărginire,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge cu deosebire,
Farmece de mai în țarini!

Ninge lin din plin alene,
Troienind focarul străzii,
Fulgi ușori clipind din gene,
Arcuiesc temple zăpezii!

Strălucita lor...

22 dec 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte