Când au plecat băieții...

Poezie de Constantin Obadă despre Război, Bogăție, Nevoie, Speranță, Acasă, Sărăcie, Timp, Moarte, Oameni, Bine

Când au plecat băieții...

Când au plecat băieții, să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine, pe la noi,
E drept, mustea în oameni, speranța de pitac,
Căci, veșnica nevoie, stă-n pluguri de sărac.

Dar, cei ce i-au mânat, departe de zurbavă,
Ideea de măcel, o ridicau în slavă,
Și-n timp ce moartea hâdă, izbea, în cei mai mulți,
Ei, plini de bogăție, barbari, pozau în culți !

Când au venit, băieții, acasă din război,
Erau, câmpii golașe, și zarvă, pe la noi,
Din vechea lor speranță, cu vise de orbeți,
Columna sărăciei, acum..., le dă poveți !

Dar, cum nu piere codrul, când bat în el furtuni,
Așa nu pier, românii, ca stripă, din străbuni,
Cei ce-au voit palate, uitând de cei robiți,
Satanic, zac în glie, de crezul lor zdrobiți !
Caiet Nr. 3 - Poezii 1969
Data scrierii: 1969
Poezie de Constantin Obadă despre război, bogăție, nevoie, speranță, acasă, sărăcie, timp, moarte, oameni, bine.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.