E toamnă tristă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strat de frunze ruginiu,
Aleargă dorul vieții, viu,
Plouat, cu raze de amor,
El vede vremea..., fără nor.
E toamnă,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieCe demon, curge prin artere,
De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări?
Ce demon,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieAș vrea, să fiu, un ger polar,
Să-ngheț minciuna-n fașă,
Să nu mai fie-n lume far,
Și la săraci, nănașă.
Aș vrea, să fiu vulcanul viu,
Să-i torn în plete, lava,
Ca sub acest, divin sicriu,
Să-i piară-n lume, slava.
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieDeși..., par, clipă fără rost,
Mi-e geniul, ordine divină.
Prin haos trist, samsar anost,
Petrec, o unică lumină!
La voi, gândesc, sărmani gropari,
Săraci, cum mă ve-ți da uitării,
Pe când, o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieAmintiri răzlețe, leagă gânduri,
De stăruință, bolii fără leac,
De răzvrătirea, unuia sărac,
De vechi iubiri, uitate în iatac,
De norul, care, nu se vrea opac,
Amintiri, nu mor des scrise-n rânduri!
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieCând au plecat băieții, să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine, pe la noi,
E drept, mustea în oameni, speranța de pitac,
Căci, veșnica nevoie, stă-n pluguri de sărac.
Dar, cei ce i-au mânat, departe de zurbavă,
Ideea de...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieDe ce nu stați, duioase clipe,
Să dați speranțelor, un leac,
Cu simple zbateri din aripe,
Nu ogoiți, un ev sărac.
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieVremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieMoartea, bate-n ritmuri vechi, cadența!
Eu, mă fac, că nu-i simt preajma,
Ci, vioi, măresc discret distanța,
Ca s-alerg, în lume, hojma!
Groaza, curge vie, prin artere,
Inima, abia mai bate,
Unde te-ai ascuns putere,
Să te sorb,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieVremuiește-n voie vremea,
Iarna inimii..., săraca!
Nu-i mai place, cum e lumea,
Nu-i mai place, cum e joaca!
Nu-i mai place, Primăvara!
Vara, moare de căldură,
Toamna, plânge-n struguri iară,
Tescuiți..., fără măsură!...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieCumplit, o arșiță m-apasă,
De cad adesea în delir,
Tu..., tinerețe radioasă,
De ce tot cați..., spre cimitir?
Oricum, mă ție încă soarta,
Să pot și eu să împlinesc,
Desăvârșirea mea în artă,
Și ce mai pot, să-ntrezăresc!...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieSedus, de farmece curate,
Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieAcum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.
Acum e toamnă...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieUn suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieMi-i sufletul cristal ca roua dimineții,
Dar port în el regrete fără leac,
Că mi-am pierdut comoara tinereții,
Într-un trecut despotic, amarnic și sărac.
Eu primul scâncet l-am rostit în lume,
Pe-o margine de lan, la prașila dintâi,...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieȘi-au plecat băieții să moară-n răsărit,
Minați de cine știe ce dor nemărginit,
Ce le-a iscat speranțe și visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Și au plecat băieții să moară-n răsărit,
Pe drumuri lungi de stepă, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieCând au plecat băieții să moară în război,
Erau câmpii mănoase și păsări în zăvoi,
Ce mângâiau speranțe, în visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Dar cei ce i-a trimis departe de zurbavă,
Ideia de prăpăd o tot urcau în...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieMi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieMi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcieCând au plecat băieții să moară mai spre est,
Minați de cine știe ce dulce manifest,
Ce le-a iscat speranțe în visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Când au plecat băieții să moară mai la vest,
Mânați de vreo noblețe a...
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcie
