De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir ?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări ?
Ce demon, va sorbi suflarea,
Din eul care, l-am pierdut,
Când m-o cuprinde, iar uitarea,
În dorul setei de-nceput ?