Pe malul râului, când stam,
Când lin, curgea visarea,
Din unda apei, eu, prindeam,
Adeseori, cântarea.
De câte ori, n-am refăcut,
În lumea de pe maluri,
Noianul vieții, petrecut,
Din spuma unor valuri.
Pe malul râului, acum,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareDin casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareUn punct, rostogolit anume,
Multiplicat, în mii de nume,
O distilare, de trecuturi,
Prezentă-n prag de începuturi.
Desăvârșire, prin milenii,
Grăbită de-a naturii genii,
Un minus, plus de existență,
Într-o perfectă reverență,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareVederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri îmi lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareDin epoca de piatră, ascult un cânt barbar,
Cum șlefuiește steiuri, cu urme de ghețar,
Și-n vaduri înspumate, ca din infern de ape,
Ascult vibrante harpe și doine, mai aproape!
Cântarea omenirii, e-o lungă șlefuire,
Pierdută în dorințe,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareCând am venit pe lume,
Măicuța..., anume,
Mi-a pus în copaie,
Buclucuri..., o droaie.
O tragică soartă,
Pe drumuri, de artă,
Aș fi ales..., cică, condeie,
Zicea așa..., biata femeie,
Blestemând o Zee.
Odată..., când eram mai...
Poezie de Constantin Obadă despre uitarePe voi..., surate stele,
V-am iertat..., ce să fac,
Așa-i românul,
Mai uită..., mai lasă...
De! O-ți fi avut și voi,
Imponderabilitățile voastre...
Mă rog..., concepții de astre.
Dar..., ascultați...
Cel mult, într-un mileniu,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareAdorată, divină,
Poesis.
inima ta bună,
strânge toată,
dragostea lumii!
Lira mea suie pe cale.
Toți alergăm la,
țărmurile tale,
însorite.
Orga ta duioasă,
ne cântă, ne cheamă,
universul inimii,
epopei,
de,
Pace!...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareCe demon, curge prin artere,
De mă cutremur, când respir,
Durerile, filtrate-n ere,
De-al vieții dulce elixir?
Ce demon, steaua mea săracă,
O lunecă în depărtări,
De pare-o genială joacă,
Tot haosul de întâmplări?
Ce demon,...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareVederea, uită vechi conture.
Dar, mintea, ageră mereu,
Mai freamătă încă, pădure,
De simt, stăpân că sunt, tot eu.
Deși..., tristețile, apasă,
Cu cerul lor, mereu închis,
Din depărtări, iubiri îmi lasă,
Speranțe..., aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre uitarePrin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte, cad,
Ploi, mărunte, de surcele,
Mor, cu ifose de brad.
Rar, îmbată câte-o floare,
Cu aroma ei, simțiri,
Tot mai des, uită cărarea,
Pașii sfintelor iubiri.
Din hogeagul vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareAmintiri răzlețe, leagă gânduri,
De stăruință, bolii fără leac,
De răzvrătirea, unuia sărac,
De vechi iubiri, uitate în iatac,
De norul, care, nu se vrea opac,
Amintiri, nu mor des scrise-n rânduri!
Poezie de Constantin Obadă despre uitareMor copii pe drumuri, iar Biafra..., plânge,
Mor..., visând la pâine, înecați în sânge.
Foamea, în orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă, hoarde de tătari.
Omenire surdă, care miști rachete,
Cum lași tu să moară, un popor...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareMii de streșini, curcubee,
Umbresc, chipuri visătoare,
Prelungind, peste bordeie,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre, prispei visătoare,
Prelungind, vechi curcubee,
Zac, în neagra lor uitare!
Poezie de Constantin Obadă despre uitareScormonind adâncuri din noian de vreme,
Suferința lumii din altare geme,
Iar durerea vieții cu tristețea firii,
Leagănă din patimi lacrima iubirii!
Ce splendori uitate ar putea să lege,
Omenirea iară cu naturi betege,
Derulând...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareÎmbietore-ntinerești,
Meleagul nins de bătrânețe,
Crăiasă dulce ca-n povești,
În straie verzi când dai binețe!
Din codrii vremii suni cântări,
Și-n plaiuri marșuri de mioare,
Și-n-nobilezi cu-mbrățișări,
Cu argintiu muiat în...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareBanalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre uitarePrivesc splendori în vechi castele,
Din lumi ce par nemărginite,
Și rătăcesc și eu prin ele,
Ca vise-n tainice ispite!
Acolo-n vaste, dulci mistere,
Reface firea firul vremii,
Când voluptăți dosind unghere,
Erau sortite anatemii!...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareUn Dafin..., a murit, aseară,
De ochiul clipei, scuturat,
Când scârțâind, ca o vioară,
N-a mai simțit..., ce-a indurat!
Pădurea-n freamăte sihastre,
La-ntunecat numa-n funzare,
În urmă n-a lăsat dezastre,
Ci doar un cântec de...
Poezie de Constantin Obadă despre uitareCu vise tulburate, cu plete de ninsori,
Trec..., anii mei albaștri, din cântece și flori,
Cum trec..., în straie vechi, par niște muribunzi,
Ce le-ndrăgești durerea, când vrei să le-o ascunzi!
Din urmă, le cad zdrențe, ce șerpuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare
