Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum sfârâie feștila,
Ca dorul dragostei, demult,
Cerșind lui Hades, mila.
Din casa inimii, un cânt,
Iuberea mea, mai zice:
„ Orfeu, speranțele îți sunt,
mereu Euridice ” !