Tu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!
Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!
Poezie de Constantin Obadă despre viațăPe malul râului, când stam,
Când lin, curgea visarea,
Din unda apei, eu, prindeam,
Adeseori, cântarea.
De câte ori, n-am refăcut,
În lumea de pe maluri,
Noianul vieții, petrecut,
Din spuma unor valuri.
Pe malul râului, acum,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDin casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăÎn țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăViața, lasă urme-adânci,
Și-n umbra lor, îmbătrânim!
Dar, când ne pier, tării de stânci,
Mai ține oare, să trăim?
Și..., de-om trăi, ce-am dăinui?
Decât, povara unor vise,
Ce nu se pot, tămădui,
Decât, prin veșnice eclipse!
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCâte vise ard pe rug,
În a flăcării uimire,
Suferinței tot un plug,
Pune capăt răzvrătirii!
Și cât viața curge lin,
Ară mica speranță,
Dar când lumea-i în declin,
Arde tun de la distanță!
Poezie de Constantin Obadă despre viațăLanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDin cer roit în raze, oricând un tânăr soare,
Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.
Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăMartore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică dar nouă dimineață,
C-o rotire de lumini stelare,
Cugetarea mea acum învață,
Cum că viața nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăStrăbat în mine alte lumi,
Din vremi cândva barbare,
Împăunat în pisc de culmi,
Presimt a lor mișcare.
Dar vântul care bate lin,
Și-mi mângâie doar fața,
El poate-abia începe-un drum,
Ce mântuie viața.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăViața e o imensă livadă,
Noi fructele ei.
Dar niciodată nu mai revenim pe vreo creangă.
Suntem ca niște scoici din care am plecat,
fără drept de a ne mai întoarce.
Singura mulțumire, știința că urmașii ne-or mai pomeni.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDe-oi muri prieteni nu cătați prin pagini,
Răsfățatu-mi suflet roind dulci imagini,
Ci-n devălmășia codrului vieții,
Unde curg torente unde-s șoimi poeții!
De-oi muri prieteni nu cătați cu sila,
Rudă că-s cu alții cum vă este mila,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCând dulcea mea bunică, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și vorbele-s subțiri,
Iar basmele române sunt pilde în viață,
O purpură de vis î-mi flutură pe față,
Și-am râs atunci suav, cum râde o mireasă,
Când dusă spre iubiri, mai...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerăbdarea tinereții,
Fluviul vieții, curge-n lume,
În nori albi, cu alte nume,
Numai moatea, căpcăuna,
Arz-o focul..., e doar una!
Poezie de Constantin Obadă despre viațăZorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăAzi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost taine pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele domină,
Ca și...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăVântul poartă norii, fulger zarea scapă,
Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare.
Uzi, până la brâie, munții râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice de apă.
Plouă!
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng în...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăÎn trecerea eternă, sunt anii segmenți.
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi torenți,
Când noi, vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim nava vremii, în apele clare,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăSlăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre viață
