discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții !
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul ferestrelor,
și rece,
ceața ochilor destramă !
înviorat,
joc sarabanda dimineții,
și gust și sorb tăria ozonată !
Privesc cerul și voios, salut,
focarul vieții Helios !
Pe dale de lemn,
sprințari, pașii măduc,
sub arcada smălțuită.
Trompetele răsună.
Apa Moldovei,
cântă sârba stropilor,
și se pierde-n marșul ei !
Strunite corzi de arc,
sub ropot de ace,
mușchii zvâcnesc.
opresc, cascada,
și frec trupul,
cu inul câmpiei !
Unde sclipitoare,
în oglinda zilei,
straiele vremii îmbrac.
Cutia magică, sună de zor,
și cântă și cheamă-ntr-una.
Dumic, din bucate,
și fulger pogor,
în fluviul străzii.
Valuri multe, în brațe mă prind.
Salut în dreapta,
răspund ân stânga,
și urc, în ritmul lor,
flux uman către limanul muncii !