Luceafăr viu sclipind de vremuri,
Profund pătrunzi de ne cutremuri,
Și-n armonii de valuri sfinte,
Robești simțirea mea părinte!
Luceafăr intuind din toate,
Lumini din lumi ce s-or socoate,
Tu vei rămâne-ntre luceferi,
Iubirea...
Poezie de Constantin Obadă despre soarePământ străbun, al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri câte flori.
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim sub soare, stele,
De când,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDeși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareCând arșițe ard fața și sufletul nădufuri,
Când nu adie-n vânturi nici frunze și nici stufuri,
Când de pe mări nu urcă spre-nălțimi o boare,
Și peste neam polul din sare iscă soare,
E-o stare ce iese din vechile tipare,
Căci tot ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre soareTu ești, argintul unor fluvii,
Cu valuri, veșnic sunătoare,
O clocotire de Vezuvii,
Și cea mai pură din cântare.
Tu ești, o dragoste curată,
Un joc, de sfântă sărbătoare,
Așa cum, n-a mai fost vreodată,
De când ne știm, români,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareS-a ivit în poarta zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara zilelor cu soare.
Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.
Pe grădina vlăguită,
A...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDimineți eterne, joacă,
Sarabande foșnitoare,
De utrnie, când toacă,
Râd și flori și stupi, în soare.
Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură, uitării.
Duioșii, icoane...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDe-oi muri prieteni nu cătați prin pagini,
Răsfățatu-mi suflet roind dulci imagini,
Ci-n devălmășia codrului vieții,
Unde curg torente unde-s șoimi poeții!
De-oi muri prieteni nu cătați cu sila,
Rudă că-s cu alții cum vă este mila,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareTe asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă, bunătate.
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis, de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt, anii primăverii,
Mi-ai deschis în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Glasul tău, o apă lină,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDimineți în aer joacă,
Piruiete foșnitoare,
De utrenie când toacă,
Râd și flori și stupi în soare.
Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură uitării.
Duioșii, icoane sfinte,...
Poezie de Constantin Obadă despre soarePământ stăbun..., al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri, câte flori.
Pământ stăbun..., al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim, sub soare, stele,
De...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDin trăite vremuri,
Iscat din revolte,
Fulgerând în bolte,
Ploaie de robii,
Ploi de sărăcii,
Imn de biruință,
Semănând știință,
Crește-n ploi cu soare,
Lumea viitoare!
Poezie de Constantin Obadă despre soareAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerăbdarea tinereții,
Fluviul vieții, curge-n lume,
În nori albi, cu alte nume,
Numai moatea, căpcăuna,
Arz-o focul..., e doar una!
Poezie de Constantin Obadă despre soareZorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre soareVântul poartă norii, fulger zarea scapă,
Colo, pe pădure, ropotu-i mai tare.
Uzi, până la brâie, munții râd în soare,
Plouă pe tarlale, dornice de apă.
Plouă!
Stau, pe sub umbrare, cam plouați, cocoșii,
Fete și neveste, strâng în...
Poezie de Constantin Obadă despre soareTe asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă..., bunătate,
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt anii primăverii,
Mi-ai deschis, în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Galasul tău, o apă...
Poezie de Constantin Obadă despre soarePartidul, soarele nucleu!
Noi raze, ale lui, fierbinți,
Suntem, un pașnic curcubeu,
De-nțelepciuni și de voinți.
Partidul, bucurii în lanț,
De dragoste și omenii,
E sânge viu, de dorobanț,
În pulsul noi-i Românii!
Partidul,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareÎn trecerea eternă, sunt anii segmenți.
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi torenți,
Când noi, vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim nava vremii, în apele clare,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareFunigeii, leagă zarea,
Ape, cară mâl în prunduri,
Greu, pescarii trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul, joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți, tăcute, fără stele,
Triste zile, fără soare.
Norii, prind încet...
Poezie de Constantin Obadă despre soareInimile noastre,
curg,
râuri, de dragoste,
în,
fluviul sonor,
de fapte și viață.
Ele, sunt pulsul,
și dau,
strălucire nouă,
țării.
Înspumate valuri,
de soare,
râvnă și dor,
ele urcă,
ultimul versant.
Acolo,...
Poezie de Constantin Obadă despre soare
