Piruiete foșnitoare,
De utrenie când toacă,
Râd și flori și stupi în soare.
Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură uitării.
Duioșii, icoane sfinte,
Nu mai vin, în chioșc să steie,
Un nepot, acum părinte,
Rostuiește-n grabă zmeie.