Poezii de Constantin Obadă despre Grădină

104 poezii de Constantin Obadă despre grădină
Constantin Obadă Poet și actor român

Pământul țării mele !

Caiet - Constantin Delaozana

Pământ străbun, al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri câte flori.

Pământ străbun, al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim sub soare, stele,
De când,...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Uneori !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Uneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.

Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Poartă nouă!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Durați-mi vise poartă nouă,
Să pot intra ca orișicine,
Cu flori de gând muiate-n rouă,
Visării dulci, iubirea-n sine.

1971-01
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Viața!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Viața e o imensă livadă,
Noi fructele ei.
Dar niciodată nu mai revenim pe vreo creangă.
Suntem ca niște scoici din care am plecat,
fără drept de a ne mai întoarce.
Singura mulțumire, știința că urmașii ne-or mai pomeni.

1971-01
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Zâna albă !

Caiet - Constantin Delaozana

S-a ivit în poarta zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara zilelor cu soare.

Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.

Pe grădina vlăguită,
A...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

În grădina bunicilor !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Dimineți eterne, joacă,
Sarabande foșnitoare,
De utrnie, când toacă,
Râd și flori și stupi, în soare.

Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură, uitării.

Duioșii, icoane...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

În grădina bunicilor!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Dimineți în aer joacă,
Piruiete foșnitoare,
De utrenie când toacă,
Râd și flori și stupi în soare.

Nucii, străji în cetățuie,
Mai umbresc argintul zării,
Doi hurmuzi, în cărăruie,
Rouă picură uitării.

Duioșii, icoane sfinte,...

02 feb 1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Pământul țării mele !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Pământ stăbun..., al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri, câte flori.

Pământ stăbun..., al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim, sub soare, stele,
De...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Cotidiană !

Caiet - Constantin Delaozana

Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.

Larg prin porțile deschise,
Oamenii, duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei în treacăt își dau mâna.

Zeii...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Anii tinereții mele !

Caiet - Constantin Delaozana

Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri de pădure,
Gândurile prind conture,

Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, parcă îi cheamă.

În tăcerile de sară,...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Uneori !

Caiet - Constantin Delaozana

Uneori, când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist, refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.

Amărât îl văd, pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.

Vitle,...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Fără nori !

Caiet - Constantin Delaozana

Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.

Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Toamna !

Caiet - Constantin Delaozana

Pe ecranul urbei mele,
Toamna, curge în imagini,
Brâu voinic, țesut din stele,
Frânge uliți și paragini.

Case joase, strâmbe-n tocuri,
Cu tristeți în bagdadii,
Trec, pe lângă multe blocuri,
Flori, în vânt de păpădii!

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Toamna și trandafirii !

Caiet - Constantin Delaozana

Astmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie, firave flori!

Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii, pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna, vine...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Toamna (II)

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Pe ecranul urbei mele,
Toamna..., curge, în imagini,
Brâu voinic..., țesut, din stele,
Frânge..., uliți și paragini.

Case..., joase, strâmbe-n tocuri,
Au..., tristeți, în bagdadii,
Trec..., pe lângă 'nalte blocuri,
Flori..., în...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Zâna albă !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

S-a ivit, în poarte zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara, zilelor cu soare.

Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.

Pe grădina vlăguită,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Cotidiană !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.

Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Anii tinereții mele !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri, de pădure,
Gândurile, prind conture.

Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, nu mi-i mai cheamă.

În tăcerile de...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Fără nori !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.

Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Copiii lumii !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

O..., farmec dulce, chipuri dragi,
Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături?

De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină