Uneori !
Poezie de Constantin Obadă despre Metafore, Tinerețe, Grădină, Trecut, Mamă, Minte, Tristețe, Acasă, Casă, Jocuri
votează acum
adaugă un comentariu
Uneori !
Uneori, când chem trecutul,Joc de umbre și canoane,
Trist, refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât îl văd, pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.
Vitle, mugesc în grajduri,
Clopotele, bat utrenii,
Cocoțate stau, pe garduri,
Și fac larmă, orătănii.
Văd livada, vie frescă,
Cu știubeiele răzlețe,
O metaforă dantescă,
În eternă tinerețe !
Vechi lăcaș, de ctitorie,
Casa mea, DelaOzana,
Cuib viteaz de haiducie,
E-o relicvă azi, sărmana.
Uneori, când văd ruina,
Glorioaselor trecuturi,
Tot mai clar, refac lumina,
Vremilor, ce dorm, pe scuturi.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Constantin Delaozana
Poezie de Constantin Obadă despre metafore, tinerețe, grădină, trecut, mamă, minte, tristețe, acasă, casă, jocuri.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
