Uneori !

Poezie de Constantin Obadă despre Tinerețe, Trecut, Mamă, Acasă, Casă, Minte, Tristețe, Jocuri, Umbră, Vechi

Uneori !

Uneori, când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist, refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.

Amărât îl văd, pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.

Vitle, mugesc în grajduri,
Clopotele, bat utrenii,
Cocoțate stau, pe garduri,
Și fac larmă, orătănii.

Văd livada, vie frescă,
Cu știubeiele răzlețe,
O metaforă dantescă,
În eternă tinerețe !

Vechi lăcaș, de ctitorie,
Casa mea, DelaOzana,
Cuib viteaz de haiducie,
E-o relicvă azi, sărmana.

Uneori, când văd ruina,
Glorioaselor trecuturi,
Tot mai clar, refac lumina,
Vremilor, ce dorm, pe scuturi.
Caiet - Constantin Delaozana
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, trecut, mamă, acasă, casă, minte, tristețe, jocuri, umbră, vechi.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.