Uneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii....
Poezie de Constantin Obadă despre mamăCând, de la țărmuri verzi, în larguri pleacă,
Odoare scumpe, răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea, și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori, ard nădufuri.
Nerăbdători, prind toți, câte-o timonă,
Teribili lupi, să nu cedeze...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăUneori, când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist, refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât îl văd, pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.
Vitle,...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăMă culc..., în iarba visurilor clare,
Păstor, român, cu datină străbună,
Dar, strâng în pumn, nemărginiri stelare,
Esențe noi, de soare și de lună.
Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Rapsod fecund, cu dor, de revelații,
Dar, îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăGlasuri, cânturi,
Dați avânturi,
Pe pământuri,
Glasuri, cânturi,
Blânde mame,
Dospiți poame,
Sub năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Glasuri, cânturi,
Dați...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăAm iubit, o servitoare,
Cu priviri nevinovate,
Dulce și ispititoare,
Mă-nrobi, cu dulci păcate.
Am iubit, chiar o matușă,
Mie fiind, dar șugubăț,
Astăzi biata, are gușă,
Și se reazămă în băț!
Am iubit, femei ușoare,
Nori...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăCând țara ta, o tot străbați,
Poete, dăscălind cuvinte,
Nu-i ocoli, pe cei plecați,
Din vremi, aducerii aminte!
Când trec uitate, vechi povești,
Și bunul simț, iese din fire,
Menirea ta e să ivești,
Un cântec..., de tămăduire!...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăMi-e capul, plin..., de boscoroade,
De gânduri..., care pizmuiesc,
De-o sete oarbă..., care roade,
De vise..., care-ademenesc!
Mi-e capul, plin..., de gânduri rele,
Spoite-n vis, c-o lume nouă,
Ce poartă, zâmbete-n ghiulele,
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăTot universul, circulă prin mine,
Eterna mare, aerul, și focul,
Comoara lor, mă prinde, ori mă ține,
De cred, că-n toate, vântură norocul!
De când mă bat, de când mă tot destramă,
Treimea lor, îmi modelează stripa,
De vin, din...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăTe-aștept.., minunea mea, să vii,
Odată-n ritm cu vremea,
Să tescuim, doruri de vii,
Să fim, în rost cu lumea!
Te-aștept..., minunea mea, să vii,
În codrul meu, poiană,
Să bem, eterne, dulci tării,
Dorinței..., sfântă mamă!...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăUnde-mi stai ascunsă libertate!
Când din forul tău, venii pe lume?
Setea ta ce-i încă-n legi plecate,
Dând dureri iubirii, mi-au dat nume.
Și-am venit suind nevoii veacuri,
Ca să-ți cânt mai slobod decât alții,
Noaptea, scânteind din...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăDealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.
Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.
Dealul meu curgea cascadă,...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăMii de cânturi,
Străbat pământuri,
Dând avânturi,
Mii de cânturi.
Mii de mame,
Cu năframe,
Culeg poame,
Mii de mame.
Mii de oameni,
Îi asameni,
Dând în fameni,
Mii de oameni.
Poezie de Constantin Obadă despre mamăGlasuri cânturi,
Pe pământuri,
Dați avânturi,
Glasuri cânturi.
Blânde mame,
Dospiți poame,
În năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Cresc din faguri,
Roșii steaguri,...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăSă vorbim de nebuloasă, de-nceputurile vechi?
De dureri care și astăzi ne mai sună în urechi?
Să vedem iarăși în față, șiruile-a mii de robi,
Cum deasupra lor mai cată, să-i sugrume, neam de corbi,
S-ascultăm din nou chemarea, unora,...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăSă nu ne cerți cumva natură,
Cu tot cortegiul tău de lavă,
Să nu ne lași iar vreo frântură,
Acum, când suntem mari în slavă.
Ori, să-ntorni oceane-n spații,
Ca să pierim în triste-abise,
Cum mai pieriră în vremi alții,
Să ne...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăCând de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăCând de la țărm uman în larguri pleacă,
Odorul chipeș răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni, nădufuri.
Când plin de sine urcă falnic puntea,
E hotărât să nu cedeze mării,
Duioasa...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăCând de la țărmuri verzi în larguri pleacă,
Odoare scumpe răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori ard nădufuri.
Nerăbdători prind toți câte-o timonă,
Teribili lupi să nu cedeze mării,...
Poezie de Constantin Obadă despre mamăPlaneta noastră-i mamă bună,
Pe toți, la sânu-i ne adună,
Dar noi, cu coifuri de aramă,
O tot jignim, nu ținem seamă.
Dar ea sărmana, iubitoare,
Ca toate mamele sub soare,
Se lasă-mpunsă prin picioare,
Mai uită cum ne trecem vremea....
Poezie de Constantin Obadă despre mamă
