Am iubit !

Am iubit !

Am iubit, o servitoare,
Cu priviri nevinovate,
Dulce și ispititoare,
Mă-nrobi, cu dulci păcate.

Am iubit, chiar o matușă,
Mie fiind, dar șugubăț,
Astăzi biata, are gușă,
Și se reazămă în băț !

Am iubit, femei ușoare,
Nori păgâni, în toiul verii,
Când mi-ardeau mistuitoare,
Doruri vii, împerecherii !

Am iubit, duios, neveste,
Când războiul era-n toi.
Toate-mi par, azi, o poveste,
A durerii, strânsă-n noi !

Am iubit, câteva babe,
Mlădioare și cochete !
Astăzi, par ilustre scoabe,
Menajate, cu regrete !

Dar, iubii suave, fete,
Flori, a dragostei de mai,
Unduioase, cu lungi plete,
Oaze, dintr-un strașnic rai !

Una însă, mi-a fost mie,
Mai sublimă copiliță,
Dulce vers, de poezie,
Când urmam la grădiniță !

N-o mai știu, nici nu mă știe,
Dar iubirea ei curată,
O aud cum sună..., vie,
Cânt vioi, duios, de fată !

Am iubit, iubind femeia,
Mama dulcelor iubiri,
Care scapără scânteia,
Veșnicilor retrăiri !