Odoare scumpe răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori ard nădufuri.
Nerăbdători prind toți câte-o timonă,
Teribili lupi să nu cedeze mării,
Duioase mame, ne le-ați spus de-o zonă,
Unde se pierde-n zbaterea uitării.