O dulce bunicuță! (III)

O dulce bunicuță! (III)

O dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, cum mor iubind satiri,
Cum basmele se leagă, cu alte mii de basme,
Cu rosturile vremii, adeseori fantasme.

Că omul spre lumină, tot cade-n întuneric,
Dar nu renunță pururi, la visul său himeric,
Că lupta existenței, de multe ori curmată,
De se cutremur munții și marea solitară.

Că Făt-Frumos de ceruri, în luptă când se lasă,
Din toate iese falnic c-o strașnică mireasă,
Că marea bate lină, că ceru-i tot senin,
Că însăși omul nostru a mai scăpat de chin.