Visam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerPrind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Poezie de Constantin Obadă despre cerVederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri îmi lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă...
Poezie de Constantin Obadă despre cerMă cearcă dulci, eterne vise,
Albastru cer, când doarme-n mări,
O sete oarbă, de abise,
Presimt, cum schimbă, alte zări!
Dar, nu ajung acele maluri,
În care curg, neîntrerupt,
Căci eu, din spuma altor valuri,
Încerc, să trec, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre cerSperanța, e o stea, în cer,
O insulă, pe mare,
O vatră caldă, când e ger,
Un vis, din vis, ce moare.
Speranța, e o poezie,
O zi, din a credinței rost,
O dragoste, ce întârzie,
Un gol, în toate câte-au fost.
Speranța, e o cale...
Poezie de Constantin Obadă despre cerTe asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă, bunătate.
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis, de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt, anii primăverii,
Mi-ai deschis în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Glasul tău, o apă lină,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerDin polarele pustiuri,
Șfichiuite-n bici, de vânturi,
Dune albe, de omături,
Au pornit, șuierătoare,
După luni de concentrare,
Albe armii de invazii,
Operând câteva razii,
Cu un proaspăt contingent,
Au pus, albă stăpânire,
Fără...
Poezie de Constantin Obadă despre cerZorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre cerTe asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă..., bunătate,
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt anii primăverii,
Mi-ai deschis, în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Galasul tău, o apă...
Poezie de Constantin Obadă despre cerCântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis dr zbor, întrezărit,
Prăbușire de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerDin polarele pustiuri,
Șfichiuite-n bici, de vânturi,
Dune albe, de omături,
Au pornit, șuierătoare,
După luni, de concentrare,
Albe armii, de invazii,
Operând, câteva razii,
Cu un proaspăt contingent,
Au pus, albă stăpânire,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerCântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis de zbor, întrezărit,
Prăbușire, de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerZorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...
Poezie de Constantin Obadă despre cerCine smulge cu râvnă, ale naturii taine,
Cine duce pe umeri, drumul de mâine,
Cine cată stele, în spațiul galactic,
Cine trece aburind, cerul antarctic,
Cine slăvește pacea, și cânturile,
Cine crește cu artă, avânturile,
Cine iscă din...
Poezie de Constantin Obadă despre cerNecazul, lumilor tribale,
E, cerul meu, provincial,
Afară, plouă, trivial,
Și vântul, șuieră-n rafale.
În parcuri, cu tristeți albastre,
Pe..., rebegitele alei,
O ploaie, răpăie în tei,
Și curg, eternele dezastre.
Pe...
Poezie de Constantin Obadă despre cerNu de multă vreme, încoace,
Unii... „ ce-au ” cu ținte-n straie,
Joacă bărbi, s-admire... „ moace ”,
Filosofi, cu gânduri paie.
Mintea lor..., o fantezie,
Gusturi, aburi de cognac,
Gălăgioși..., o berărie,
Harnici..., à la......
Poezie de Constantin Obadă despre cerIarna sură, sună parcă,
Zarea lumii, cât cuprinzi,
Tăinuite ape-n arcă,
Prind lucire, de oglinzi.
Noapte-n ele, clar, reflectă,
Cerul, plin de licurici.
Gerul, arde ca o sectă,
Capul unor venetici.
Aburi mulți, ies sub...
Poezie de Constantin Obadă despre cerTimpul, joacă tragedie,
Cerul, plânge cu toți norii,
Toamnă, zor de cununie,
Unde-s anii mei, feciorii?
Vechi podgorii, dorm în crame,
Florile, pe câmp, ucise,
Toamnă, curcubeu de poame,
Unde-s cântece și vise?
Nu mai...
Poezie de Constantin Obadă despre cerAceleași vânturi, mișcă ramuri,
Aceleași legi, stele, pe cer,
Aceleași spaime, cheamă țărmuri,
Din largul mărilor, mister.
Aceleași minți, în Babilon-uri,
Aceleași pravile-au rescris,
Aceleași imnuri, grave-n sonuri,
Aprind, al...
Poezie de Constantin Obadă despre cerVisam..., că sunt, în vremuri ideale,
Nici nori păgâni, nici valuri în furtună.
Visam..., că cerul, i-o albastră vale,
Din care, stele, luna-n basm adună.
Visam..., că zbor, năier, peste limanuri,
Unde nu-s legi, cu libertăți cusute....
Poezie de Constantin Obadă despre cer
