Ca o femeie îndrăcită,
Furtuni aruncă marea-n valuri,
Sedusă, mult domesticită,
Revine credincioasă-n maluri.
Natura ei e tulburată,
De patimi grele ce scânteie,
În norii grei când se deșartă,
Să iște-n ceruri curcubee....
Poezie de Constantin Obadă despre cerArcate-n visuri genuine.
Trec punți oceanice-n suspine,
Sub cerul lor vuiesc mioape,
Iubiri în șuiere de șarpe.
Zădărnicia unor valuri,
Idile triste cată maluri,
O..., Doamne cum e cu putință,
Unde-i frumoasa lor credință?
Le...
Poezie de Constantin Obadă despre cerDorm istorii milenare,
Sub pământuri roditoare,
Ape spală mii de chipuri,
De cetăți, acum nisipuri.
Câte-o piatră mai colțoasă,
Amintește de vreo casă,
Câte-o frunză împietrită,
Vechi porticuri strălucite.
Numai oamenii...
Poezie de Constantin Obadă despre cerDe stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De sori ce au pereche,
Mai poți acum să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-a tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau când jos când sus.
De cerul care pică,
Disimulat în noi,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerCând mă gândesc cum mă jucam,
cu mustățile bunicului, cu fusul bunicii,
cum scânceam la ei, și ei râdeau, și se veseleau,
iar mai târziu, când îmi spuneau povești,
mi se păreau niște profeți,
cu ochii blânzi și vioi, cu priviri clare,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerLimbajul meu e submarin,
În marea limbii vălurită,
În periscop am cer senin,
În josul ei alge nutrite.
Căci iar de moale am picat,
În vremuri mai primare,
De ea subit m-am apucat,
Să-i sorb eternele nectare!
Poezie de Constantin Obadă despre cerDin cerul plin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază de noroc ridică,
O lume veche-n timpuri noi.
Din cerul vieții care leagă,
Speranțe sorților acum,
O rază nouă acum voinică,
Să urc la cer al vieții drum.
Poezie de Constantin Obadă despre cerDin cerul despicat de stele,
Luceferi picură senin,
Și leagă nopților inele,
De șirul nopților ce vin.
Din traiul despicat cu trude,
Isteții revorbesc senin,
Când leagă cu inele rude,
De șirul celor care vin.
De-aceia viața e...
Poezie de Constantin Obadă despre cerDin cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
Poezie de Constantin Obadă despre cerCu noi se trec un șir de zile,
Din lungul șir neîntrerupt,
Tot tâlcul nu-i decât, copile,
O trecere pe dedesubt.
Slăvitul soare, sus în ceruri,
Și el se află dedesubt,
Tulburător roind din focuri,
O lume-i crește dedesubt....
Poezie de Constantin Obadă despre cerTrec puntea stinselor suspine,
Arcată-n ere genuine,
Sub cerul ei vuiesc în ape,
Iubiri uitărilor aproape.
Iubiri târzii mai trag în valuri,
Zădărnicia unor maluri,
Sporite-acum inspiră milă,
Unde-i faimoasa lor idilă?
De...
Poezie de Constantin Obadă despre cerDin cer senin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază uneori voinică,
Ridică lumii vremuri noi.
Din alte ceruri cade bruma,
Luceferilor pe pământ,
Să învioreze huma,
Norocul vieții cu un cânt.
Din alte ceruri mai...
Poezie de Constantin Obadă despre cerAscuns miracol, te tot caut,
Prin nebuloase de păreri,
Te chem cu sunete de flaut,
Din lumea ta de nicăieri.
Dar tu din ceruri fără nori,
Nu te arăți decât târziu,
Când viața lumii stă s-apună,
Mereu în scânduri de sicriu!
Nu...
Poezie de Constantin Obadă despre cerCel mai greu în poezii,
E să prinzi tâlcul din urmă,
Visele din fantezii,
Să le dai ușor cu brumă.
Cugetul când este bun,
Cu secvență noitoare,
Bucuriile răzbun,
Zile-n doliul nopți-n soare.
Nu te pierde-n lung poem,
Nu ara...
Poezie de Constantin Obadă despre cer
