Prin nebuloase de păreri,
Te chem cu sunete de flaut,
Din lumea ta de nicăieri.
Dar tu din ceruri fără nori,
Nu te arăți decât târziu,
Când viața lumii stă s-apună,
Mereu în scânduri de sicriu!
Nu căutați în cer miracol,
Nici vise-n mările adânci,
Uitând lumina unui secol,
De ape cumpănite-n stânci.
De ce străbateți nebuloase,
Când zorile se-arată clare,
Cântând din flaute jegoase,
Cântați de zor a-nmormântare!