Pe malul râului, când stam,
Când lin, curgea visarea,
Din unda apei, eu, prindeam,
Adeseori, cântarea.
De câte ori, n-am refăcut,
În lumea de pe maluri,
Noianul vieții, petrecut,
Din spuma unor valuri.
Pe malul râului, acum,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDorul meu, s-a prins visării,
Când era, abia de-o șchioapă,
Cum se prinde, valul mării,
De stihiile de apă.
Dorul meu, s-a prins visării,
Cumpănind, harfa cântării,
Dorul meu, s-a prins iubirii,
Când, o tainică chemare,
I-a...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCâte vise ard pe rug,
În a flăcării uimire,
Suferinței tot un plug,
Pune capăt răzvrătirii!
Și cât viața curge lin,
Ară mica speranță,
Dar când lumea-i în declin,
Arde tun de la distanță!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVeniți în țara doinelor alese,
Cu Feți-Frumoși și mândre Cosânzene,
Ca să gustați din roadele culese,
Arcane de sublim perene.
Veniți să ne legăm iară ca frații,
Să mai gândim în lume ce-i de dres,
Să renodăm în pace aspirații,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin trăite vremuri,
Iscat din revolte,
Fulgerând în bolte,
Ploaie de robii,
Ploi de sărăcii,
Imn de biruință,
Semănând știință,
Crește-n ploi cu soare,
Lumea viitoare!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerăbdarea tinereții,
Fluviul vieții, curge-n lume,
În nori albi, cu alte nume,
Numai moatea, căpcăuna,
Arz-o focul..., e doar una!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu, îmi iubesc Prtidul meu,
El, s-a născut, din traiul greu,
Spre bine, a luptat mereu,
El, anii surzi și ticăloși,
Cu domnii cruzi și mincinoși,
I-a spulberat, ca pleava-n vânt,
Și drepte legi, acuma sunt,
Pentru cei mulți, ca...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSlăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSar, din gânduri sclipitoare,
Versuri noi, rime sprințare,
Eu, le prind și fac anume,
Să vibreze-n om și-n lume!
Versul, sună din aripe,
Oglindind din viață, clipe,
Luminează vremi, din ape,
De-ntuneric, să le scape!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAnii noștri, trec sub soare,
Zbor, de păsări călătoare,
Trece-n calmul bătrâneții,
Nerabdarea..., tinereții.
Fluviul vieții, curge-n lume,
In noi albii, cu-alte nume,
numai Moartea..., căpcăuna,
Arz-o focul..., e, doar una!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu..., îmi iubesc Partidul meu!
El..., s-a născut, din treiul greu,
Spre bine a luptat, mereu,
El..., anii surzi și ticăloși,
Cu domnii cruzi și mincinoși,
I-a spulberat, ca pleava-n vânt,
Și drepte legi, acuma..., sunt,
Pentru cei...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSlăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeCât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.
Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeStă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
Poezie de Constantin Obadă despre lumeMii de versuri, bat aripe,
Ca să prindă vieții, clipe!
Eu..., le scapăr vremi, din ape,
De-ntuneric..., să le scape!
Sar..., din gânduri, sclipitoare,
Versuri..., pline de candoare,
Eu..., le prind sensul, anume,
Să vibreze-n...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeEu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste....
Poezie de Constantin Obadă despre lume
