Atâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată.
Eu o ascult cum înfioară,
Eterna sfântă desfătare,
Când cu lumina ei selară,
Aprinde-n suflete alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeE bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎnchid ochii lumii mele,
Și m-afund în alta clară,
Văd bunicul prin zăbrele,
Șchiopătând, cum apă cară.
Iar bunica, ca o sfântă,
Ninsă-n păr de bunătate,
Prin ogradă se frământă,
Săritoare, mai la toate.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSunt o livadă de imagini,
Ivită-n prag de căi bătute,
Să coc eternele imagini,
Cu raze încă neștiute.
Nu poți zbura prin căi lactee,
Până nu știi planeta toată,
Nu poți iubi fără femee,
Nici zămisli a lumii roată.
Sunt o...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeVisul norilor din valuri,
E să picure-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi.
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund.
Visul dragostei statornic,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca vise vii de cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
Când în lumină le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeO lume stăruie de veacuri,
În vrerea mea care mă ține,
Cum stele licăresc din lacuri,
Comoara nopților senine.
O gamă grea de lungi bejenii,
Acordă orga suferinții,
Cu slava sfintelor ectenii,
Sporind cu ele faima ginții.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeLa capete de vise moarte,
Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.
Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSe frânge cornul lunii sub gânduri fulgerate,
Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!
Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSe frânge faima lumii, de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, și patime curate,
Acum eu caut cuiburi, stelare-n galaxie,
Să împletesc speranțe cu cântece, ce-mbie,
Să amăgesc cu daruri ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea mare,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin valea lumii mă desprind,
Masiv, cu chip de cetățuie,
Și ca dorința de colind,
Cântarea mea, în valuri suie.
Iar când visez, întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre.
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
