Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!
Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere în eul suferinții,
Sublima poezie scântee din unghere,
De revisăm iubirii iar patimi care-o cere!