Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.
Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.
Să ocrotim cu drag pueții,
Când poartă-n ei păduri de vise,
Ei primenesc altarul vieții,
Dezvăluind alte culise!