Poezii de Constantin Obadă despre Eternitate

106 poezii de Constantin Obadă despre eternitate

Constantin Obadă Poet și actor român

Lui Eminescu !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Tu ești, argintul unor fluvii,
Cu valuri, veșnic sunătoare,
O clocotire de Vezuvii,
Și cea mai pură din cântare.

Tu ești, o dragoste curată,
Un joc, de sfântă sărbătoare,
Așa cum, n-a mai fost vreodată,
De când ne știm, români,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Sfinxul șuieră-n pustie !

Caiet - Constantin Delaozana

C-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi, neputincioșii oameni,
Sunteți doar, zădărnicie!

Umbra mea, e colosală,
Și stăpână pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată parodie ”.

Faraoni, nu sunt de...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Oglinzile !

Caiet - Constantin Delaozana

Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?

În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Amintire !

Caiet - Constantin Delaozana

Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.

Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Lacul ! (I)

Caiet - Constantin Delaozana

Inimile noastre,
curg,
râuri, de dragoste,
în,
fluviul sonor,
de fapte și viață.

Ele, sunt pulsul,
și dau,
strălucire nouă,
țării.

Înspumate valuri,
de soare,
râvnă și dor,
ele urcă,
ultimul versant.

Acolo,...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Chezășia fericirii !

Caiet - Constantin Delaozana

Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
De le prind cumva la maluri,
Rimele, le fac podețe!

Hora muncii cânt din liră,
Sonurile țin pereche,
Chiar pe unii dacă miră,
Vreau cântare la ureche!

Sune versul, cânte...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Lacul ! (II)

Caiet - Constantin Delaozana

Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!

Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.

Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Sfinxul..., șuieră-n pustie !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

C-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi.., neputincioșii oameni,
Sunteți..., doar, zădărnicie.

Umbra mea..., e colosală,
Și stăpână..., pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată..., parodie....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Amintire !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.

Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Oglinzile !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?

În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Lacul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!

Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.

Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Dorul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Ctitor, dragostei eterne,
Domn, al tainicei vrăjiri,
Dorul tânăr, noaptea cerne,
Har divin, peste iubiri.

O vulcanică pornire,
Strânge, duioșii de fată,
Ea, cuprinsă de iubire,
Frumusețile-și arată.

Veșnic, inima, duioasă,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Alb de primăvară !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Eterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Chezășia fericirii !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
Când, le prind cumva, la maluri,
Rimele..., le fac podețe!

Hora muncii..., cânt din liră,
Sonurile..., țin pereche,
Chiar..., pe unii, dacă miră,
Vreau cântare..., la ureche!...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Cândva...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Cândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.

Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,

Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Eu..., sunt !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Eu...,sunt stingerea eternă,
Mugur vin și toamnă plec,
După iarna grea, ori cârnă,
Bucurie, iar petrec.

Eu..., sunt setea de mișcare,
Nervul, pulberii stelare,
Lună - moarte - viață - soare,
Om etern, în calendare.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

A plecat...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Cântecele, mor pe masă,
Cobza, doarme colbuită,
O tăcere grea, apasă,
Struna, veșnic plumbuită.

A plecat demult, bătrânul,
De un veac, doarme sub stâncă,
Când și când, oftează scrinul,
Fluierul, mai plânge încă.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Columne !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Soare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Somnul !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Somn ogoitor, de trudă,
Dulce leagăn și visare,
Frate bun, la vrednicie,
Mi te-ai prins, dușman, la urmă.

Somn ogoitor, de trudă,
Mi te pierd, în veșnicie,
Dar las eul, plin de doruri,
Să mi-l cânte-o ciocârlie.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate

Iulie !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Pământul, doarme, ca un șarpe,
La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.

Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia....

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eternitate