Columne !

Columne !

Soare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele naturii,
Lin, încântă ochii lumii,
Și-i învață să contemple.
Când trec, mindre Cosânzene,
În alai, de Feți-Frumoși,
Când, un Vodă, din războaie,
Dă pisanii de credință,
Când, județe primenite,
Trec esențe românești,
În columne infinite.