Visam..., că sunt, în vremuri ideale,
Unde nu-s nori, nici trăsnete-n furtună,
Visam..., că ceru-i o albastră vale,
Din care, luna stele-n basme-adună.
Visam..., că zbor, năier, peste pământuri,
Unde nu-s libertăți, cu legi, cusute,...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăSperanța, e o stea, în cer,
O insulă, pe mare,
O vatră caldă, când e ger,
Un vis, din vis, ce moare.
Speranța, e o poezie,
O zi, din a credinței rost,
O dragoste, ce întârzie,
Un gol, în toate câte-au fost.
Speranța, e o cale...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăC-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi, neputincioșii oameni,
Sunteți doar, zădărnicie!
Umbra mea, e colosală,
Și stăpână pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată parodie ”.
Faraoni, nu sunt de...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăC-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi.., neputincioșii oameni,
Sunteți..., doar, zădărnicie.
Umbra mea..., e colosală,
Și stăpână..., pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată..., parodie....
Poezie de Constantin Obadă despre credințăO..., cum îți cade voalul, când treci pe lângă mine,
Deși..., tu, pari o Zână, cu bucle aurii,
Ce vine, surâzăndă..., din zările senine,
Ca dimineți de vară, pe raze..., argintii.
Divină plăsmuire, cu mers..., de căprioară,
Cu câtă...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăInimi viclene,
Dureri au aprins,
Dar, toate s-au stins,
Ca zilnic, selene.
Inimi române,
Iubiri au aprins,
Cu graiul, nestins,
Chiar inimi, păgâne.
Inimi mirene,
Cu sânge au scris,
Mânați, de un vis,
Credinței perene....
Poezie de Constantin Obadă despre credințăCând eram..., de-o șchioapă,
Și..., gândeam, doar..., papă,
A mamei credință,
Cu..., mare iscusință,
Duioasă mi-a spus:
„ Dumnezeu, vede, de sus.
Supunere și ascultare,
Celui..., care are ”.
Că norocul vieții mele,
Licărește,...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăSoare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăRevăd, altare părăsite,
Cum caută, fumuri de tămâie,
Figuri, de veacuri obosite,
Cum triste, încă mai mângâie.
Icoane, supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Mai tulbură și-acum ființa,
Cu pătimiri, îndurerate.
Revăd,...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăMor copii pe drumuri, iar Biafra..., plânge,
Mor..., visând la pâine, înecați în sânge.
Foamea, în orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă, hoarde de tătari.
Omenire surdă, care miști rachete,
Cum lași tu să moară, un popor...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăUn vis redat neliniștirii,
Mister din haosul tăcerii,
Eu sunt sămânța răzvrătirii,
Adâncă prinsă germinării!
Un gând din stripa devenirii,
Ocean din apele sărace,
Eu sunt în undița iubirii,
O lume dornică de pace!
Un vis din...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăAltarul iscusirii noastre,
Topește-n râvnă zgura vremii,
Ca toate zările albastre,
Să-nece gura anatemii!
Credința visurilor noastre,
O leagă-n ritmul nemuririi,
Ca strălucirea unor astre,
Pioase legilor rotirii!
Altarul...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăDin suflete curg chihlimbare,
Sporind cu doruri vii natura,
Cum elixire din umbrare,
Setoase umplu-n gol măsura!
Din suflete fără conture,
Credinței zugrăvind altare,
Va crește poate-acea pădure,
Nuntind speranțelor cântare!
Poezie de Constantin Obadă despre credințăLa poala unui munte falnic,
Acuma veacuri strânse-n urmă,
Un Domn român în straie falnic,
Opri cu oaste și cu turmă!
Să ridicăm aici cetatea,
Popor iubit lovit de soartă,
Să-nchidem trainic libertatea,
Cu-ntineriri de străji la...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăPlâng doruri vii, pe cele moarte,
Iar morții, se prefac pamânt!
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc, din umbră de mormânt!
Nimic nu-i logic, ca-n lumină,
Nimic nu moare-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații,...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăDe nu era să fiu un om,
Poate, eram, un falnic pom!
Sau, poate, un sprințar atom,
Nedezlegat, încă, de om!
Ori, poate-o gâză, minusculă,
Stăpân, pe-o vastă campanulă,
Sau, poate-un câine, credincios,
Cu insomnii, după vreun os,...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăDuminica, nu-i sărbătoarea lenii,
Ci visul muncii-n sete de adaos,
Credința lui, spoită de milenii,
C-o dulce încântare, de repaos!
Duminica, e-o trecere pe punte,
Oricât am bea, cinstind, fără repaos,
Căci nunți, ce trec în leagăne...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăSeara trage din păduri, somn pe zarva firii,
Pe un dor, în prag de vis, stau în drum iubirii.
În poeme umbre prind, raze mici plăpânde,
Pe când cerul arămiu, curge-n ape blânde.
Soarele străvechi altar, strajă de credință,
Lunecă mereu...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăAzi nici în lumi celeste,
Nu se mai poartă fes,
Căci Domnul nostru este,
O umbră de eres!
Nu-i voi boi demența,
Cu patime deșarte,
Ci voi struni ființa,
Credință să-i mai poarte!
De douăzeci de veacuri,
Ni-e strașnicul...
Poezie de Constantin Obadă despre credințăDe când mă duc, pe la spital,
Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Că vindecarea-i cu putință!
Cum stau, cu trupuri vlăguite,
Într-o dogoare de Vezuviu,
Mulți sorb, cu buze pârguite,
Credinței lor, că beau din...
Poezie de Constantin Obadă despre credință
