Iar morții, se prefac pamânt!
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc, din umbră de mormânt !
Nimic nu-i logic, ca-n lumină,
Nimic nu moare-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații, iar, scântei !
Căci doar o simplă reciocnire,
Aprinde-n haos, iar, altar,
Ca veșnicia, să-și prefire,
Din raze, chipu-i solitar !
Și iar, eternul, nou sistem,
Animă vieții prin planete,
Străvechiul lumilor totem,
Gândiri roind pe îndelete !
Un joc e-n toate, dar un joc,
Ce-și poartă simplu veșnicia,
Căci n-are stele cu noroc,
Ci pură-n sine, armonia !