Pe unde noaptea se strecoară,
Să mai revăd, acel meleag,
Unde-a iubit întâia oară !
Ascultă-i..., zbaterea de-o clipă,
Cum sună iar, aceleași vise,
Cum mai întinde o aripă,
Să zboare iar, peste abise !
Ascultă-l..., cum ajuns pe culme,
Mai sună veste lui din urmă !
Apoi dispare, ca o lume,
Răpus, de vânturi care-l curmă !