Și-ncep să cred...
Poezie de Constantin Obadă despre Suferință, Ideal, Muză, Credință, Tinerețe, Vreme, Frumusețe, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Și-ncep să cred...
De când mă duc, pe la spital,Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Că vindecarea-i cu putință!
Cum stau, cu trupuri vlăguite,
Într-o dogoare de Vezuviu,
Mulți sorb, cu buze pârguite,
Credinței lor, că beau din fluviu!
Cei tineri, pe bătrâni acuză,
Dar, vine-o vreme străvezie,
Când crezi, visând frumos, o muză,
Că stinge jalea-n poezie!
De când mă duc pe la spital,
Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Și-ncep să cred, că-i cu putință!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 6 - Poezii 1971
Data scrierii: 10 dec 1971
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, ideal, muză, credință, tinerețe, vreme, frumusețe, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=