Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Că vindecarea-i cu putință!
Cum stau, cu trupuri vlăguite,
Într-o dogoare de Vezuviu,
Mulți sorb, cu buze pârguite,
Credinței lor, că beau din fluviu!
Cei tineri, pe bătrâni acuză,
Dar, vine-o vreme străvezie,
Când crezi, visând frumos, o muză,
Că stinge jalea-n poezie!
De când mă duc pe la spital,
Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Și-ncep să cred, că-i cu putință!