Voi..., oameni,
care smulgeți, naturii taine,
care purtați pe umeri,
timpul ideal, de mâine,
care deslegați,
vraja pământului,
și zborul planetar,
care cinstiți munca
și cântul lunii,
care slăviți pacea,
și aruncați în hăuri,...
Poezie de Constantin Obadă despre idealEu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.
Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.
Eu sunt, norocul unui ins,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre idealMi-i gândul oază călătoare,
Prin lungul largului astral,
În fice pom scântei-un soare,
În fice ram un ideal!
Din necuprins cuprinde-o rază,
Nemuritorul gând banal,
S-aprindă-n cer când înoptează,
Abisul pur în ireal!
Mi-i...
Poezie de Constantin Obadă despre idealMă tem, să număr ziua asta,
Să nu mă mistuie, năpasta,
În care, parcă am căzut,
Din nu știu ce..., necunoscut.
În care, parcă am trăit,
O lume, ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N amurgu-i roșu, aurit,
Din care, iar am...
Poezie de Constantin Obadă despre idealNu vreau să fiu decât un sol,
Din lumea care vine,
O lume, fără de pistol,
Făr de sclipiri cretine!
Vreau, să cobor din suferinți,
O lume primenită,
O lume, plină de dorinți,
Iubirii ei râvnită!
Întrezăresc, un ideal,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre idealAmurgul meu, nu-i o fereastră,
Prin care stele se strecor,
Să-i schimbe ziua, clar-albastră,
Cu noaptea sumbrului decor!
Amurgul meu, nu-i o cădere,
În valuri verzi, ori după deal,
Ci doar un prunc, ce poartă-n ere,
Al lumii...
Poezie de Constantin Obadă despre idealDe când mă duc, pe la spital,
Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Că vindecarea-i cu putință!
Cum stau, cu trupuri vlăguite,
Într-o dogoare de Vezuviu,
Mulți sorb, cu buze pârguite,
Credinței lor, că beau din...
Poezie de Constantin Obadă despre idealCu noaptea..., tatăl meu, s-a stins,
În pacea..., tristului spital,
Zburând și el..., în necuprins,
Ca tot, ce-n lume-i..., ideal!
Acum..., nu plâng, ci, doar ascult,
Țărânii..., zbuciumul rărit,
Cum îmi ascunde..., tot mai mult,...
Poezie de Constantin Obadă despre idealDatini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge...
Poezie de Constantin Obadă despre idealMă tem, să număr ziua asta,
Să nu se supere nevasta,
În care parcă m-am născut,
Nu știu nici când ne-am cunoscut.
În care, parcă am trăit,
Adesea ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N-amurgu-i roșu aurit.
Din care, iar am...
Poezie de Constantin Obadă despre idealAmurgul meu nu-i o ruină,
Prin care stele se strecor,
Să șteargă pete de rugină,
Trăgând al nopții tainic stor.
Amurgul meu e-o vâlvătaie,
Ce cade-n mări, ori după deal,
Un prunc, ce poartă-ntr-o copaie,
Al lumii veșnic ideal....
Poezie de Constantin Obadă despre idealAzi noapte, tatăl meu s-a stins,
În patu-i rece de spital,
Încremenit în necuprins,
După visări în ideal.
Nu-l plâng la groaapă, ci ascult,
Țărânii zbuciumul rărit,
Și simt cât l-am iubit de mult,
Acuma, când ne-a părăsit.
Poezie de Constantin Obadă despre ideal
