Prin lungul largului astral,
În fice pom scântei-un soare,
În fice ram un ideal!
Din necuprins cuprinde-o rază,
Nemuritorul gând banal,
S-aprindă-n cer când înoptează,
Abisul pur în ireal!
Mi-i gândul oază călătoare,
Neostenire-n spații moi,
Să lege alte căi cu soare,
Eternul dragostei șuvoi!