Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge tot din cer,
Cerul nostru e pe Lună,
Dumnezeu, cu lerui-ler,
Plânge basme-n văgăună!
Vici n-au și copii și frați,
Urătura strămoșească,
Guvernând între Carpați,
Tot cu doina românească!
Datina întinerește,
Bătrânețea trecătoare!
Cine-n datină trăiește,
Chiar murind, e neuitare!
Cum ne bântuie realul,
Și cum stăm cu toți în bloc,
Să ne ținem idealul,
Datinii, că-i cu noroc!