În sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmice secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să curgă-n vremea mea iubirii,
Cu forme-n cântec...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiAzi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost taine pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele domină,
Ca și...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiAzi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii, egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost, taine, pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață, de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele..., domină,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTrece iar, din calendar,
Către apa veșniciei,
Anul vechi, bogat în har,
Ca o toamnă aurie.
Cea din urmă, strălucire,
E cuprinsă, de-ntuneric,
Anul nou, e licărire,
Arde încă, vis himeric.
Iată-l, vine, și-i dorim,
Toată...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTimpul, joacă tragedie,
Cerul, plânge cu toți norii,
Toamnă, zor de cununie,
Unde-s anii mei, feciorii?
Vechi podgorii, dorm în crame,
Florile, pe câmp, ucise,
Toamnă, curcubeu de poame,
Unde-s cântece și vise?
Nu mai...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDin vechi cânt, de cetățuie,
Trag sirena, care cheamă,
Cu mulțimea, care suie,
Urc și eu, pe-a vremii coamă.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDorm trubadurii vechi, în stradă,
Ca florile-n ghivece sparte,
Arareori, câte-o baladă,
Mai stăruie-n cântări deșarte.
Atunci, o pură fantezie,
Mă poartă-n burguri medievale,
Doar aura de poezie,
Uitând, istorii criminale.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDin cercul unor, vagi ecouri,
Ispite vechi, mai dau târcoale.
Dar, cerul, e secat de nouri,
Adio-n lanul meu, cereale.
Vai...! Buruieni pe orice brazdă,
Buiace, cresc, și-mi spun pe nume,
Cu anii, toate mă vor gazdă,
De-aș fi...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiAmintiri răzlețe, leagă gânduri,
De stăruință, bolii fără leac,
De răzvrătirea, unuia sărac,
De vechi iubiri, uitate în iatac,
De norul, care, nu se vrea opac,
Amintiri, nu mor des scrise-n rânduri!
Poezie de Constantin Obadă despre vechiIubirea mea, de patimi plină,
Strunită-n dorul de izvoare,
Ogoaie setea de lumină,
Când stăruie, în vechi ponoare.
Dar, de cântarea mea nu lasă,
Ispita unor noi altare,
Retras, în sinea mea acasă,
O dau pierzaniei, când doare.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiO umbră de mustrare, mă cuprinde,
Când mintea mea, mai cearcă vechi mistere,
Atunci, eu simt neputincios, cum tinde,
Aripa mea, Icar-ul altor ere.
O umbră sură, de tristeți apusă,
Dar, de noianul morților, nu-mi pasă,
Trecutul meu,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDin vâlceaua unor vise,
Gândurile, dau lăstare,
Dăscălind, vechi paraclise,
Strălucesc icoane-n soare.
Din vâlceaua unor vise,
Adevăruri..., rebronzate,
Primenesc, mereu deschise,
Doruri vii, de libertate.
Din vâlceaua unor...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând tineri, noi titani, purtăm în zărvi tarhaturi,
Să smulgem din țâțâni, milenii strânse-n haturi,
Noi toți cu arme vechi, zorind în bătălie,
Am îngropat tristeți, ce sfâșiau o glie.
Când tineri, noi titani, broșam la stăviare,
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiMii de streșini, curcubee,
Umbresc, chipuri visătoare,
Prelungind, peste bordeie,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre, prispei visătoare,
Prelungind, vechi curcubee,
Zac, în neagra lor uitare!
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDorința patimii ascunse,
Mai stăruie în vechi șarade,
Dar primăveri care-o ajunse,
Umbresc și umbra-i care scade!
Poezie de Constantin Obadă despre vechiPrea dormeai pe pat de stele,
Mândră radiind candoare,
Ca să nu trezești acele,
Omenești ispite clare!
Prea dormeai de-o veșnicie,
Rece, picurând mistere,
Nopților nimicnicie,
Lumii vechi slabă putere!
Primii pași sublimă...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDumbrăvi de gânduri arcuiesc,
Altare-n vaste curcubee,
Fugerător întrezăresc,
Olimp suind din vechi bordeie!
Profet sfioaselor iubiri,
Săgetător precoci din zmee,
Eu leg eternelor simțiri,
Altar uman din curcubee!
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTe duci acolo-n țări mai calde,
unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslini pe orice cale,
Foșnesc din frunze osanale!
Te duci în arca nemuririi,
Unde cresc farmecele firii,
Unde sublimele lăute,
Alină-ncet dureri știute....
Poezie de Constantin Obadă despre vechiPleca-ne-vor uitării vorbe,
Sublime timpuri care vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbaterea-i mai lin.
Pierdute-or sta a noastre vise,
Până cohorte de urmași,
În era altor paradise,
Ne-or zice simplu: vechi incași.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiScări de dor lacrimi de vis,
Urc și cad în lume!
Ce ni-i dat ce ne e scris,
Toate vin anume!
Deci în voie să lăsăm,
Traiul pân-la moarte,
Cu iubire să-ntremăm,
Visele deșarte!
Din vlăstare să-mpletim,
Dragostea mai pură,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechi
