Mândră radiind candoare,
Ca să nu trezești acele,
Omenești ispite clare!
Prea dormeai de-o veșnicie,
Rece, picurând mistere,
Nopților nimicnicie,
Lumii vechi slabă putere!
Primii pași sublimă Doamnă,
Sunt timizi cum ne e firea,
Dar de-om trece mai spre toamnă,
Înteține-vom iubirea!