Vechi istorii, egiptene !

Vechi istorii, egiptene !

Azi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii, egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost, taine, pământene ?

Hieroglifele, adună,
O viață, de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.

Piramidele..., domină,
Ca și munții, o câmpie,
Rușinos, că-i el, de vină,
Timpul..., tremură-n pustie.

Unde-s mințile-ndrăznețe,
Luminând, să le ridice ?
Oamenii, ca să-i învețe,
Cam, o sută mii, se zice.

Toți acum, foșnesc nisipuri,
Când, Simùnuri dănțuiesc,
În palate, stranii chipuri,
Triste-n piatră, strălucesc.

Faraonii, în mormânturi,
Dorm, tăcuți, dar nu uitați,
Azi, Felàhii, pe pământuri,
Lor, își sunt ei, împărați.