Plâng doruri vii pe cele moarte,
Iar morții se prefac pământ,
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc din urmă un mormânt.
Nimic nu-i logic, ca lumina,
Ce arde moartea-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații, iar...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDe tac altare-n glas de clerici,
Ori doruri ard din dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
Din praguri roase te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Ce tainic îmi roiesc ființa,
Neprihănitelor surate....
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când minte-ncet dezleagă vechi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Să zboare duh, în gol purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut umbrit de palide norocuri,
Când din noianul...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTristețea unor vechi biserici,
O simți de intri cum mângâie,
Altare lungi fără de clerici,
Și fumuri blânde de tămâie.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci tot...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând dor abia vândut visării
Visam să fiu un simplu om,
Simțeam cum valurile mării,
Îmi scaldă frunzele din pom,
Vibrând în mine dulci avânturi,
Treceam prin lume simplu om.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiVeniți la noi din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem vrajba vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți la noi cu inima curată,
Căci noi cinstim pe toți cu omenie,
Cu vinuri vechi cu veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând dorm altare-n guri de clerici,
Când doruri ard în dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
O simt din praguri cum mângâie.
Din fumuri iscodesc silința,
Neprihănită să arate,
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate....
Poezie de Constantin Obadă despre vechiO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Un zbor de gând purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icar nevolnic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând dorul gând m-a dat visării,
Eram pe drumul de-a fi om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Strângeeam în mine doar avânturi,
Spre cele-ntrezărite cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icarul mitic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând dorul tolănit visării,
Visa pe drumuri simplu om,
Din toate valurile mării,
Cu toate frunzele din pom,
Vibram suave dulci avânturi,
Întrezărite-abia în cânturi.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul fericit,
Din...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiLumi de streșini curcubee,
Umbresc chipuri visătoare,
Prelungind prin vremi să stee,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre prispei visătoare,
Prelungind vechi curcubee,
Zac în neagra lor uitare.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiVeniți la noi din depărtarea lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem vrajba vremii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți la noi cu inima curată,
Căci noi cinstim pe toți cu omenie,
Cu vinuri vechi cu veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTimpul-n trepte parcă urcă,
Valea lumii mai adâncă,
Când îl văd suind pe maluri,
Când îl văd venind din valuri.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind viața-mi la mare,
Timpul pare-o veche scară,
Vechi prezent și nou sub soare.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiIubirea mea de doruri plină,
Cu patimi de clare izvoare,
Ogoaie setea de lumină,
Ce stăruie în vechi ponoare.
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTristețea unor vechi biserici,
Simțirea noastră o mângâie,
Când prin altare fără clerici,
Adie-o boare de tămâie.
Poezie de Constantin Obadă despre vechi
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
