Ascult în sinea mea un ornic,
Cum bate-n ritmuri dulci secunde,
Cum visul vechi care-i statornic,
Prezența lumii mi-o ascunde!
Eu ard în patima gândirii,
Predele care țin și mint,
Căci vreau în arca omenirii,
Palate viselor...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDin margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTu cauți un ascuns miracol,
Și vise-n patime adânci,
Când uriașul nostru secol,
Scânteie ape dintre stânci?
De ce stăbați tot nebuloase,
Când timpul e atât de clar?
De ce cu flaute jegoase,
Mai chemi năluci din vechi coșmar?...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiFrunze-n vânt, frunze pe case,
Slobode și jucăușe,
Toamna parcă vrea să lase,
Nostalgii de pomi la ușe!
Rebegite în cohorte,
Răstignite-n pragul porții,
Parcă-s file vechi de carte,
Strălucind visării morții!
Zâna poamelor...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiPrivesc splendori în vechi castele,
Din lumi ce par nemărginite,
Și rătăcesc și eu prin ele,
Ca vise-n tainice ispite!
Acolo-n vaste, dulci mistere,
Reface firea firul vremii,
Când voluptăți dosind unghere,
Erau sortite anatemii!...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCu vise tulburate, cu plete de ninsori,
Trec..., anii mei albaștri, din cântece și flori,
Cum trec..., în straie vechi, par niște muribunzi,
Ce le-ndrăgești durerea, când vrei să le-o ascunzi!
Din urmă, le cad zdrențe, ce șerpuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiSe face zi, când sprinteni, zorii,
Descătușați, din vechi amurg,
Trag iară, carul aurorii,
Prin vadul orelor..., ce curg!
Se face zi, din cea eternă,
Căci noaptea, nu-i decât o gară,
În care ziua, dor de pernă,
Adoarme-n vise,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCe-i nou în zori, seara e vechi!
Cei vechi, demult dorm în legende!
O clipă..., ne iubim perechi,
Și-n alta..., devenim calende!
Mărunți, în vise devenirii,
Mereu, suntem..., o întrebare,
Mereu, din panta nemuririi,
Alunecăm...,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiOceane-n tainice cuvinte,
Animă valuri mute minții,
Apoi, din miez de clipe sfinte,
Roiesc, cântarea suferinții!
Adesea, bat ca din ciocane,
Sub cerul lor, boltit cu vise,
Când picură, ca-n vechi canoane,
Prin guri de rai, stihuri...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiSuflete azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ce se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei, cel electronic!
Poezie de Constantin Obadă despre vechiTrece timp, în vechi armuri,
Tinerețea noastră,
Trece verb, în alte guri,
Pasăre măiastră!
Stinge timpul, în zadar,
Setea de lumină,
Veșnicia lui Icar,
Suie..., din ruină!
Trece timp, doinind din brazi,
Tinereții noastre,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiÎn cupa veșniciei noastre,
Filtrez speranței, vechi simțiri,
Și reînviu, cu nopți albastre,
Fiorul..., sfintelor iubiri!
Tumultul țării-n mine curmă,
O floare, tânără-n visări,
Dar..., mă înalță iar din urmă,
Columnă vieții...,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDe-ar fi..., să se reverse morții,
Din lumea lor..., în calea sorții,
Ne-ar trebui, mii de planete,
Curente vechi, și noi talente!
Poezie de Constantin Obadă despre vechiArcuirea vremii mele,
Săgetează, pân' la stele,
Patimi vechi și gânduri rele,
Vise goale-n strai de iele!
Arcuirea vremii mele,
Leagă minților inele,
Cum să scape, de tembele,
Nedreptății santinele!
Arcuirea dragei mele,...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiÎn codrii verzi ca-n vechi palate,
Se plimbă-n taină nemurirea,
Cei mari și mici de pe la sate,
Îi știu cum cântă popi psaltirea!
Poiene dulci par săli de bal,
După o noapte ca de smoală,
Iar zori aprinși un festival,
Ce dau...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiÎn mări gândirea, mi se piardă,
Și-n van, cântarea mea străbată,
De-oi pune-n candelă, să ardă,
Credința vremii-n vechi schimbată!
De m-oi deda cu cei ce-ncearcă,
Să curm al libertății caer,
Pe loc să-mi taie fir-o Parcă,
Să fiu...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiDatini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiCând ascult senine fețe,
Cu grai molcom și subtil,
Munca, pare o poveste,
Ca savoarea unui stil.
Când îi văd apoi la treabă,
Pe la colț cum joacă șah,
Șiretenii vechi de babă,
Elocvenți cu sârg în..., ah.
Când îi văd cum dau...
Poezie de Constantin Obadă despre vechiAceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze cad mereu,
Cununa anilor mei prinde,
Rugini ce par un minereu.
Năframa nopții fără lună,
Pogoară-ncet pe ochi acum,
Și simt dureri mai vechi cum sună,
Ca un tractor ce scoate fum....
Poezie de Constantin Obadă despre vechiSuflete, azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ci se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei cel electronic!
Poezie de Constantin Obadă despre vechi
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
