Se plimbă-n taină nemurirea,
Cei mari și mici de pe la sate,
Îi știu cum cântă popi psaltirea!
Poiene dulci par săli de bal,
După o noapte ca de smoală,
Iar zori aprinși un festival,
Ce dau luminii numai fală!
Din fața lor aș vrea să fug,
Dar mă aprinde-o dulce lene,
Când mii de raze mă străpung,
Închid ușor și-ncet din gene!
Și sub pleoape simt fiori,
Și-n vise-mi flutur-o idilă,
Și strâng din codri, mii de flori,
Și să mă-nsor cu vreo copilă!