Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăVederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri îmi lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăEști doina românească, cu mult duiosul vers.
Ești marșul libertății, ce sună-n univers.
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații!
Ești clocotul din fabrici și sporul din ogoare,
Ești...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăÎn trecerea eternă, sunt anii segmenți.
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi torenți,
Când noi, vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim nava vremii, în apele clare,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăEști..., doina românească, cu mult duiosul vers,
Ești..., marșul libertății, ce sună-n univers,
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații.
Ești..., clocotul din fabrici, și sporul din...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăÎn trecerea eternă, sunt anii segmenți,
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi, torenți,
Când noi..., vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim..., nava vremii, în...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăO prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăCitesc..., în ochii tăi, cei mari,
Eternele văpăi,
Când, visătoare, mai tresari,
Și tremuri, în odăi.
Citesc..., în ochii tăi, cei mari
Dorințele târzii,
Când, strălucești, prin evi stelari,
Și cânți, în poezii.
Citesc..., în...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăDe n-ar fi zbateri trecătoare,
La carul soartei omenești,
De n-ar fi setea, de visare,
Noi, n-am mai crede, în povești.
Nici n-am zbura, în vaste spații,
Pătrunse, de eternul, gol,
Ca să fixăm, prin constelații,
Repere..., viselor...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăVederea, uită vechi conture.
Dar, mintea, ageră mereu,
Mai freamătă încă, pădure,
De simt, stăpân că sunt, tot eu.
Deși..., tristețile, apasă,
Cu cerul lor, mereu închis,
Din depărtări, iubiri îmi lasă,
Speranțe..., aripe de vis....
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăAlbaștri ochi, prin sita serii,
De dragul florilor striate,
Recheamă-n noi, aleanul verii,
Cu farmece..., nevinovate.
Dorința lor, neputincioasă,
Animă, setea de iubire,
Cu clipa vremilor, ce lasă,
Cristale mici, de fericire!
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăDorința patimii ascunse,
Mai stăruie în vechi șarade,
Dar primăveri care-o ajunse,
Umbresc și umbra-i care scade!
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăDin valea lumii mă desprind,
Masiv cu chip de cetățuie,
Și ca dorința din colind,
Cântarea mea în valuri suie!
Iar când visez întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre,
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăPresimt cu anii clipa morții,
Scăldată-n serbede regrete,
Nedumerite-n urma sorții,
C-am dat de furcă bătrâneții!
Presimt a tinereții floare,
Cum o să ardă-n omenie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie!
Presimt în...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăFrumoasă ești, domniță,
Ce mândră-n tonuri vii!
Mi-ai fi în veci dorință,
De-ai fi, cu ochii vii!
Eu plâng, vibrând simțirea,
Acelor mâini ce-au tras,
Nestinsa lor culoare,
Ce-n suflet, mi-au rămas!
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăSub valul tău de adevăr,
Dorința mea, pustie,
Se leapădă, ca orice măr,
De frunza lui, târzie!
Presimt, de multe ori, că mor,
Nevolnic..., prin gunoaie,
Dar..., tot renasc, verde covor,
După un nor..., de ploaie!
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăSfios, îmi chem în vis iubirea,
Când aș putea să mă abțin,
Dar nu pot trece, peste firea,
Dorința unui crez român,
Când mă trezesc, mai simt pe față,
Savoarea ta, duioasă pară,
Cum se destramă, în distanță,
Ca-n visul nopții, iar...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăÎn codrii verzi ca-n vechi palate,
Se plimbă-n taină nemurirea,
Cei mari și mici de pe la sate,
Îi știu cum cântă popi psaltirea!
Poiene dulci par săli de bal,
După o noapte ca de smoală,
Iar zori aprinși un festival,
Ce dau...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăApropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se...
Poezie de Constantin Obadă despre dorințăCâți din noi nu suntem teferi?
Câți nu batem gânduri clare?
Dar, o sete de luceferi,
Din teribilism ne sare.
Și când viața ni-i mai viață,
Plini de ifose-n orgolii,
Din dorința de mai bine,
Invocăm eterne dolii.
Poezie de Constantin Obadă despre dorință
