Viziuni!

Viziuni!

Apropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă pe șoptite,
Și declamă fiecare:
„Dar în cosmos, înclinare,
Chiar căderea, salturi are”.
Dar, dorința arzătoare,
E cotată drept sfruntare,
De cei mari, de cei mai tari,
Cu priviri ca de samsari.
Or fi ape trecătoare,
Barem mai rămân sub soare,
Doar aceste lipitoare,
Sânge rău în astă zare,
Iscă valuri de-ndignare,
Care-n cap nu ai broboadă,
Ori o barbă să vă șadă,
Nu sperați primiri grămadă,
Că rămâi veche obadă.