Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.
Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre răuMi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.
Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre răuDacă..., ești, izvorul sclipitor, ce dărui,
Dragoste, în oameni, atunci..., răul nărui.
Dacă..., ești, în fapte, flux de omenie,
Din grădina lumii, strângi prietenie.
Dacă..., ești, în brațe, și-n tăria muncii,
Din belșugul țării,...
Poezie de Constantin Obadă despre răuEra..., argintul unui râu,
O dulce undă, călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc, și-un cânt, de sărbătoare.
Era..., balsamul unor tei,
Dintr-o eternă, primăvară,
Când..., fermecat, de harul ei,
O căutam, mereu..., și iară....
Poezie de Constantin Obadă despre răuO prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre răuCând..., tulbură, gândirea,
Tu..., vii lumină clară,
Când scpără, iubirea,
Tu..., arzi cu mine-n pară,
Când..., gândurile bune,
Cu sârg, mi se-ncunună,
Te simt în mine, mare,
Cum râul meu adună.
Când..., valuri, bat furtună,...
Poezie de Constantin Obadă despre răuCine știe..., drumul lung, către, a fi?
Poate-abia acuma, devenim, ce-om fi?
Cine..., precizează, azi, că nu e ieri?
Poate..., o durere, ar fi loc de plăceri?
Cine..., garantează, viața că nu-i moarte?
Ori..., că moartea însăși, viață ne...
Poezie de Constantin Obadă despre răuDragă mi-e țara, din pravili bătrâne,
Zidită-n glorii, de armii române.
Dragi, îmi sunt, Craii gândirii semețe,
Ctitori de datini, de legi voronețe.
Dragă mi-e țara, doinirii române,
Cu freamăt de frunze, și fluiere-n stâne.
Dragi,...
Poezie de Constantin Obadă despre răuEu plâng, argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng, semințele de grâu,
Aprinse-n mii de cuiburi!
Eu plâng, amaruri din bătrâni,
Când pier, fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
E pierderea de nume. !
Poezie de Constantin Obadă despre răuNu cătați prieteni tinereții mele,
Suferinți eterne lăcrimând din stele.
Nu cătați din vicii să-ntocmiți o gamă,
Cine nu aleargă patimii când cheamă?
Suferința vieții chiar de-i lungă cale,
Singură se trage ca un râu la vale,
Ce...
Poezie de Constantin Obadă despre răuCând țara ta, o tot străbați,
O bați, cu inima fierbinte,
Iubind-o, prinzi ai tot cânta,
Chiar dacă..., mergem înainte!
Copiii care urcă-n viață,
Adesea, plâng, fără să știe,
Tu ești, acel care-i învață,
Ce-i bun, ori rău, ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre răuNu vreau să fiu decât un sol,
Din lumea care vine,
O lume, fără de pistol,
Făr de sclipiri cretine!
Vreau, să cobor din suferinți,
O lume primenită,
O lume, plină de dorinți,
Iubirii ei râvnită!
Întrezăresc, un ideal,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre răuCriticați-mi poezia,
Criticilor, dacă vreți,
Mie-mi place fantezia,
Când, se leagă de poeți!
Bun din fire, vă dau pace!
Criticați, cum se cuvine!
Poezia..., tot nu face,
Nici prea rău și nici prea bine!
Cine, ctitorind o...
Poezie de Constantin Obadă despre răuDin neguri îngropate,
Bordeie triste-n humă,
Au înălțat cetăți,
Condite în culori!
Acum, dorm în ruine,
Celebrele palate!
Tirani, iubind regine,
Mai țin în oase pline,
Cununi de rău ori bine,
Ce par eternității,
Doar vise...
Poezie de Constantin Obadă despre răuNu-i veni tu ziua-n crâng,
Subțirică fată?
De mijloc am să te strâng,
Și-ncă nu adată!
O să-ți pară rău de tot,
Știu povestea-ntreagă,
Dară eu, așa socot:
Un sărut de creangă!
Crângul sună-n frunze rar,
Cum e obiceiul,...
Poezie de Constantin Obadă despre răuNu-i greu iubirea s-o-nțelegi,
Când dulcea ei privire,
C-o simplă sfântă-nvăluire,
Te leagă ani întregi!
Nu-i greu să suferi îndelung,
Pioasa ei chemare,
De doru-i spinteci larga mare,
Rechinii nu te-ajung!
Nu-i grea arcada...
Poezie de Constantin Obadă despre răuVisul meu saltă din unde,
Tot amorul unui râu,
Și-apoi zboară din secunde,
Ca un fluture din grâu!
Vraja-i sună ca un cântec,
Revărsat, din prea iubire,
Și vestindu-și pruncu-n pântec,
Bate-n timp, să prindă fire!
Visul...
Poezie de Constantin Obadă despre răuEra, argintul unui râu,
O dulce undă călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc și cânt de sărbătoare.
Era balsamul unor tei,
Dintr-o eternă primăvară,
Când, fermecat de harul ei,
O căutam mereu și iară.
Era noian...
Poezie de Constantin Obadă despre răuEra frumoasă, spic de grâu,
Unduitoare și senină,
Izvor de viață, dulce râu,
Un zbor frenetic de albină.
Era mireasmă grea de tei,
Etern zglobie primăvară,
Când m-am aprins de dorul ei,
Ca să mă sting seară de seară.
Era un...
Poezie de Constantin Obadă despre răuApropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se...
Poezie de Constantin Obadă despre rău
